IN MEMORIAM: LIDIA ANDREI MORARU (3)

IN MEMORIAM: LIDIA ANDREI  MORARU(3)

De atunci a trecut multă vreme, Boris a absolvit Şcoala Medie nr.1 din Criuleni, Şcoala Profesională Nr.65 din Criuleni (fosta ŞPT-23), facultatea de drept  a Universităţii de Stat din Bucureşti, a făcut serviciul militar, s-a căsătorit, are o Familie bună, are o soţie deşteaptă şi frumoasă, are o casă superbă, are un servici interesant, care-i place, are o fiică minunată; dar pe tot parcursul acestei perioade, de fiecare dată când venea vorba despre nume, el trebuia sa dea la toţi explicaţii de ce poartă un nume de origine slavă, pe când flatele mai mare, Traian, poartă un nume latin.

Iertarea este de la Dumnezeu şi sigur că le-am iertat pe toate, cu atât mai mult că mama n-a vrut să facă rău, ci din potrivă; care mamă ar putea face rău copiiilor sau nepoţilor săi? Numele Boris a pătruns în familia noastră de la verişoara tatălui meu, Natalia, care a făcut studii la Institutul Superior de Aviaţie din Moscova la facultatea de inginer-constructor de aparate zburătoare. Acolo, la Moscova, fiind studentă, s-a îndrăgostit şi căsătorit cu Boris Gheorghievici Fedorov, pe atunci student  la Institutul Politehnic din Moscova. Acest Boris Feodorov, s-a dovedit a fi ciuvaş de naţionalitate, un bărbat frumos şi bine făcut, care a dovedit între timp să acumuleze şi cunoştinţe enciclopedice. Un Om cult, inteligent, care vorbea ciuvaşa, rusa, franceza şi engleza, un Om cu o educaţie aleasă şi foarte atent faţă de toţi oamenii. Toate aceste calităţi în scurt timp l-au adus la funcţia de Şeful sectorului problemelor apelor al Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse, este Doctor în ştiinţe tehnice la fel ca  soţia şi mătuşa mea, Natalia. Toţi aceşti „lauri” au făcut-o pe mama mea sa vadă în unchiul Boris un om ideal şi a dorit să aibă un asemenea nepot.

La nunta unui nepot, După zodie mama a fost gemene şi vă asigur că  horoscopul clasic sau”ştiinţific” îi corespundea cu desăvârşire. Adică un om cu caracter contraversat, care poate sări dintr-o extremă în alta într-un timp record.

Când eram copii, eu cu sora mea Silvia nu prea eram cuminţi şi făceam tot felul de trăsnăi, chiar şi în zilele de sărbători. Cea mai „modestă bazaconie” era să murdărim hainele de sărbătoare numai ce îmbrăcate. Mama ne pedepsea, ne schimba îmbrăcămintea, ne parfuma şi mergeam cu toţii la sărbătoare. Sigur că nici eu, nici sora mea nu eram sfinţi, dar cu toate acestea consider că la capitolul pedeapsă s-a cam făcut exces.

sora mea SilviaMama a fost o bună gospodină, iar în bucătărie era „regină”, fapt care s-a transmis  surorii mele Silvia. Multe din cunoştinţele „gastronomice” ea le datora bunicăi Parascovia (mama tatălui ),  care făcuse tot felul de cursuri, când Basarabia încă nu era ocupată de ruşi. Când mama făcea nişte bucate, apoi pentru stomac începeau zilele „nirvana”.

Întotdeauna când aveam  situaţii grele, complicate, cu intuiţia ei de mamă apărea ca din pământ pentru a mă ajuta la soluţionarea problemei. Cred că  Femeia care m-a născut, m-a crescut, Femeia care de zeci de ori a stat la capul meu, când eram bolnav, Femeia care a depus un efort supraomenesc pentru a mă vedea aşa cum sunt în prezent a meritat toate florile lumii…

Sora mea 4Ultimii ani de viaţă a Lidiei Andrei Moraru au fost mai trişti, plini de boli şi suferinţe. Boala”profesională” de pedagog, de vârstă şi dorul de nepoţi şi strănepoţi i-au albit părul, iar într-un târziu i-au luat şi graiul…dar a ajuns să se bucure  alături de mine de prima mea carte apărută la Iaşi în 2008 „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia”, putea ore întregi să o mângâie cu palma, să o răsfoiască, să citească…

mama 16La 9 ianuarie 2009 inima mamei s-a oprit. A murit în ochii mei fără să mai pot face ceva pentru ai susţine viaţa. Am plâns mult, fiindcă înţelegeam că nu mai am nici un părinte. Apoi am telefonat-o pe sora mea Silvia şi i-am comunicat cea mai tristă veste din viaţa noastră.

Lidia Andrei Moraru, mama noastră, a fost înmormântată la 11 ianuarie 2009 la Cimitirul Doina.

Am scris aceste rânduri cu mare tristeţe, mă consideram dator să scriu toate acestea, deoarece dacă nu voi face eu acest lucru, cine-l va realiza? Am încercat să fiu obectiv şi nepărtinitor, dar ce s-a primit- judecaţi dumneavoastră.

Anul acesta, la 24 mai  2013 ar fi împlinit 81 de ani. Mama a rămas în memoria noastră că o lumină care luminează tunelul vieţii noastre triste, la care ne-au adus clanurile mafiotice  de toate culorile.

O simplă întâmplare mi-a făcut  cunoştinţă cu un Om Deosebit pe nume Boris Vasiliev, un bătrânel plin încă de energie, fost deportat, care a învăţat la Şcoala Pedagogică din Orhei cam în perioada când a învăţat şi mama mea. Am fost plăcut surprins  atunci, când  Domnul Boris Vasiliev mi-a dăruit cartea sa(ediţia 2) „Stalin mi-a furat copilăria”, scriindu-mi o dedicaţie:

 „ Celui mai inteligent, elegant profesionist  şi mare patriot, Domnului Alexandru Moraru. Cu drag, Autorul(semnat) 29.10.2012”

35

Culmea a fost atunci când, răsfoind cartea Domniei sale, la pagina 301 am dat de o fotografie „Un grup de studenţi dansatori de la Şcoala Pedagogică din Orhei”

În această fotografie am recunoscut-o pe mama!(prima din stânga). I-am spus domnului Vasiliev şi acestuia i s-a umplut ochii cu lacrimi. M-a cuprins şi mi-a spus că a cunoscut-o bine pe mama mea, deoarece ea era intr-o grupă cu viitoarea lui soţie, doamna Alexandra Petică( Vasiliev). A mai menţionat că Liduţa(aşa-i spuneau ei mamei) a fost una din cele mai frumoase fete de la Şcoala Pedagogică din Orhei din respectiva perioadă.

Am avut de trăit nişte emoţii frumoase şi de mândrie pentru mama mea, chiar dacă nu mai este în viaţă !

Zilele trecute m-a telefonat sora mea, spunându-mi că ar fi bine să mergem să vedem nişte modele de monumente, pentru a alege ceva pentru mormântul mamei şi mai trebuie să ne gândim nişte versuri pentru a fi scrise pe acest mormânt, ştiind că pe monumentul tatălui eu am fost autorul inscripţiei.

  Cu regret, inspiraţie de a scrie versuri nu prea am avut niciodata, cu toate că „experienta” anterioară a fost o reuşită…am rugat-o pe buna mea prietenă Maria Botnaru, o Femeie talentată şi absolut Excepţională să mă ajute în această privinţă şi se pare că a ieşit ceva reuşit:

Ca un izvor,

prin însetat de-nțelepciuni ogor,

M-am scurs în sufletul de prunc,

lumina cărții s-o aduc.

O inimă de caldă pâine

Vă las în ziua cea de mâine,

Un clopot de-amintire să vă fie

Și să Vă apere, să Vă mângâie…

 

Am fost cu drag la sfânta datorie,

Femeie-mamă, profesoară și soție.

Memoria… este urma care mai rămâne despre Om !

                                                                     ALEXANDRU MORARU

Anunțuri

Despre satexceptional

istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al multor culegeri de documente de arhivă, peste 400 articole ştiinţifice publicate în multe reviste prestigioase, cum sunt " Historia", "Magazin istoric",Analele Ştiinţifice al USM, Artemis, Literatura şi Arta etc. deţine 7 portaluri în Internet, principalul şi prestigiosul fiind Secretele istoriei cu Alexandru moraru (www.mazarini.wordpress.com)
Acest articol a fost publicat în FOTOGRAFII ŞI AMINTIRI, OAMENI CELEBRI AI SATULUI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s