George Pomuţ, generalul român care a „cumparat” Alaska

Pomut_George_art-emisO tranzacţie pe care ruşii încă o regretă a fost vânzarea teritoriului nordic al Rusiei către Statele Unite, în 1867. Alaska a fost vândută la acea vreme pe doar şapte milioane de dolari, ca peste câţiva ani să fie descoperite depozite importante de aur şi petrol acolo, lăsând Kremlinul înmărmurit. Însă ce ne interesează este că în echipa de negociatori americani a fost şi un anume general, pe numele sau George Pomuţ. Cine a fost acest general? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să lăsăm în urmă gheţurile statului Alaska şi să ne închipuim o călătorie către zona temperată a Ungariei, unde, cu două decenii înainte, austriecii dădeau lupte înverşunate pentru înnăbuşirea revoluţiei maghiare, la fortul Komarom. Printre focuri de armă şi şarje de cavalerie se putea putea distinge silueta impunătoare a unui bărbat înalt şi blond, care îşi ralia oamenii. Acesta este George Pomuţ. La Komarom nu a fost singură dată când tânărul căpitan s-a remarcat în luptele împotriva austriecilor, succesele şi calităţile sale fiind dovedite de-a lungul revoluţiei maghiare. Însă, după înăbuşirea revoluţiei, el a fost nevoit să părăsească Imperiul Habsburgic, autorităţile austriece căutându-l pentru rolul jucat în evenimentele din 1848-1849. După ce a poposit în Italia şi Germania, Pomuţ s-a îmbarcat pe un vapor şi a plecat din portul Hamburg, împreună cu alţi 30 de revoluţionari, spre Statele Unite ale Americii, iar de aici intră în legendă.

Primii ani din viaţă lui George Pomuţ

Viitorul comandant militar şi diplomat american s-a născut în Gyula, un cătun din Ungaria, la 1811, într-o comunitate predominant românească. Părinţii lui se trag din zona Braşovului şi erau de rit ortodox. În ciuda etniei lor, părinţii lui Pomuţ au reuşit în a îi oferi un trăi decent şi a putut astfel să frecventeze şcoli ungare. La începutul revoluţiilor din 1848, în principal din cauza educaţiei oferite, alege să participe de partea maghiară, în armata lui Lajos Kossuth, dar lupta împotriva austriecilor. Unii conaţionali i-au reproşat această decizie, dar nu trebuie să uităm că, paradoxal, nenumăraţi ostaşi maghiari au făcut la rândul lor parte din armata lui Avram Iancu. După aproape un an de la începerea ostilităţilor împotriva austriecilor, a ajuns la rangul de căpitan şi a participat la apărarea fortului Komarom, lupte ce erau considerate vitale pentru supravieţuirea revoluţiei.Trei bătălii s-au dat între austrieci şi maghiari, niciuna din ele stabilind un învingător. În cele din urmă, armata ungară a fost învinsă cu ajutorul Imperiului Ţarist, iar Pomuţ s-a trezit un om căutat de autorităţile austriece.

Exilul

Pentru a evita prizonieratul, chiar şi moartea, a ales să părăsească Imperiul Habsburgic şi împreună cu alţi luptători s-a refugiat în Statele Unite. S-a stabilit în statul american Iowa şi împreună cu ceilalţi camarazi au întemeiat colonia Nouă Buda, iar în 1855 devine cetăţean al Statelor Unite. Reuşeşte să strângă o mică avere din exploatarea minieră a zonei şi din agricultură, însă concepe şi o serie de planuri pentru mărirea coloniei. E de remarcat faptul că el se face cunoscut prin critică adusă discrimării din Ardeal şi din alte părţi ale Imperiului Habsburgic, unde ungurii deţineau puterea şi îndeamnă spre o mai bună cooperare cu principatele româneşti.

Implicarea în războiul civil american

Odată cu izbucnirea conflictului, în 1861, a ales tabăra unionistă. Datorită experienţei militare i-a fost acordat gradul de locotenent în regimentul 15 Infanterie Iowa. S-a remarcat în bătăliile de la Shiloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta şi Savannah. A fost avansat, pe rând, la rangul de maior, apoi locotenent-colonel şi în cele din urmă general de brigada. Mereu a luptat în prima linie, nesfiindu-se de moarte. Acest curaj al lui a atras numeroase aprecieri din partea superiorilor săi, care îl considerau nu numai un bun ofiţer, dar şi un om caracterizat de un calm extraordinar. Era respectat de alţi mari generali americani, că Ulysses S. Grant, William Tecumseh Sherman, William Belknap sau Andrew Hickenlooper. Soldaţii din subordinea să îl îndrăgeau pentru stăpânirea de sine şi pentru că îi conducea prin propriul exemplu. O mare contribuţie a fost jurnalul său de război, cea mai precisă şi exactă documentare a faptelor individuale ale ostaşilor din regimentul sau, pentru care a primit numeroase elogii.

Un roman la curtea Ţarului

După sfârşitul Războiului de Secesiune, în 1866, a fost numit consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg, iar apoi consul general, în 1874. Discuţiile legate de vânzarea statului Alaska încetaseră odată cu izbucnirea Războiului Civil American. După victoria unionistă, Imperiul Ţarist avea toate motivele să reînceapă negocierile. În calitatea să de consul, Pomuţ a fost implicat în negocierile pentru Alaska şi la un moment dat, chiar le-a prezidat. Înţelegerea a fost semnată pe 30 martie 1867, iar astfel Statele Unite intră în posesia unui teritoriu ce reprezintă aproape o şesime din suprafaţă totală actuală a ţării. Pomuţ deţine funcţia de consul general până în 1878, când este înlocuit de William Edwards. Moare sărac, patru ani mai târziu, tot în Sankt Petersburg. Motivul pentru care a rămas în acest oraş este încă neelucidat, zvonurile fiind foarte abundente referitoare la această perioada din viaţă lui. Este îngropat în Smolensk, apoi, mormântul sau a fost mutat de bolşevici, după revoluţia din 1917.

În memoria urmaşilor

Înainte de începerea Primului Război Mondial, Congresul american a cerut înapoierea rămăşiţelor pământeşti ale lui Pomuţ, dar evenimentele ce s-au succedat au împiedicat acest demers. Soldaţii din regimentul 15 Infanterie Iowa au făcut donaţii în fiecare an pentru îngrijirea mormântului sau, ca recunoştinţă pentru sacrificiile sale, dar şi pentru muncă depusă întru păstrarea în memorie a faptelor acestora în timpul Războiului Civil American. Pe 23 iunie 1944, o nava de tip Liberty a primit numele lui şi a rămas în serviciu până în 1970. Au fost ridicate monumente în cinstea memoriei lui, în Cleveland – Statele Unite şi în Gyula – Ungaria. Un senator din Ohio i-a menţionat pe generalul George Pomuţ şi căpitanul Nicolae Dunca printre numeroşii soldaţi de origine românească ce au luptat întru păstrarea integrităţii Statelor Unite. De asemenea, în ultimele decenii, preşedinţii Bill Clinton şi Emil Constantinescu au evocat personalitatea lui George Pomuţ.

LAURENŢIU DOLOGA

SURSA: art-emis.ro

Anunțuri

Despre satexceptional

istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al multor culegeri de documente de arhivă, peste 400 articole ştiinţifice publicate în multe reviste prestigioase, cum sunt " Historia", "Magazin istoric",Analele Ştiinţifice al USM, Artemis, Literatura şi Arta etc. deţine 7 portaluri în Internet, principalul şi prestigiosul fiind Secretele istoriei cu Alexandru moraru (www.mazarini.wordpress.com)
Acest articol a fost publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, CURIOZITĂŢI ŞI FENOMENE, INFORMAŢII INTERESANTE DIN ŢARĂ ŞI LUME, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s