Istoricul Alexandru Moraru a mai scos o carte: Armata Română sub lupa Imperiului rus, 1912 (în colaborare cu col.(r) Alexandru Ganenco)

La sfârșitul lunii octombrie 2021 la Chișinău a apărut multașteptatul volum „Armata Română sub lupa Imperiului rus” editat de tandemul cunoscuților istorici Alexandru Moraru în colaborare cu colonelui în retragere al serviciilor secrete din Republica Moldova Alexandru Ganenco. Mai mulți specialiști în materie au apreciat înalt cartea, catalogând-o la nivel de manual pentru școlile militare și Academia Militară„Alexandru cel Bun”. Volumul a apărut într-un tiraj de 100 exemplare. Coperta a fost executată de studenta Academiei de Arte, domnișoara Constanța Sinița. Traducerea din original și întroducerea îi aparține editorului Alexandru Ganenco, iar îngrijirea, tehnoredactor și corector i-a aparținut doamnei Elena Cărăiș-Sinița.

P R E F A Ț A    E D I T O R U L U I

Imperiul rus încă de la apariție și până la transformarea lui în imperiu sovietic a dus mereu o politică de agresiune, provocare și de spionaj în țările cu care are frontieră comună și nu numai…Una din aceste vecine a fost România. Interesul Rusiei pentru România și în genere pentru peninsula Balcanică întotdeauna a fost major.

 Poate din acest motiv cele mai multe războaie rușii au dus pe teritoriul principatelor și ulterior al României. Setea de noi pământuri, , noi bogății naturale și umane i-au făcut pe ruși să stea mereu cu ochii pe principatele române, pentru a le cunoaște locurile slabe, punctele vulnerabile, obiceiurile naționale, pentru a fi folosite în interesul lor meschin.

Dacă facem o retrospectivă istorică asupra acestui subiect, apoi trebuie să recunoaștem, că nici turcii, deși au stăpânit câteva secole principatele n-au adus atâta jaf, moarte, distrugeri, batjocură cât au adus rușii pe aceste pământuri românești Știa ce știa marele domnitor Ștefan cel Mare, deoarece înainte de moarte, a lăsat poruncă fiilor săi să nu închine țara rușilor niciodată…

Nu este secret că România a fost (și este în continuare- Al.M) spionată (și) de ruși. Unul din cele mai importante obiective, sau subiecte de spionaj a fost securitatea și armata română. În aceste procese erau artași în afară de profesioniști și trăini stabiliți cu traiul în țară, tot felul  de cozi de topor mai bogați sau mai săraci români, gata să-și vândă țara pentru o modestă sâmbrie.

Câteva cuvinte despre colaborarea ruso-bulgară pentru spionarea aparatului militar românesc. În urma unei simple întâmplări sunt aduse la lumină în anul 1907, aspecte de maximă importanță pentru securitatea națională. Datorită numelui destinatarului și și masivității pachetului oficiul poștal din Odobești trimite Direcției Generale a Telegrafelor și Poștelor un colet considerat suspect; aceasta la rândul său, îl trimite, spre a fi verificat Siguranței Geneale a Statului. Aici erste deschis și examinat cu atenție ajungându-se la concluzia, că este vorba de un caz ce poate afecta serios securitatea României.

Pachetul era destinat unui ofițer de artilerie bulgar, care locuia în Sofia, locotenentul G. Hesapcieff și conținea hărți și planuri militare detaliate ale unei părți din Moldova. Într-un raport secret redactat la  12 noiembrie 1907 și prezentat atât ministrului de Interne, cât și celui de Război, directorului Direcției Poliției și Siguranței Generale  Ion (Iancu) Panaitescu atrage atenția asupre acestui periculos caz de spionaj în care era implicată Bulgaria și foarte probabil Rusia Țaristă. Directorul Panaitescu evidențiază printre altele cooperarea existentă între instituțiile militare bulgare și ruse, având ca obiectiv comun spionarea României. Aceasta era vitală pentru armata și serviciul de spionaj țarist, deoarece orice intrare în țară aunui „supus” rus, indiferent că era civil sau militar, era riguros întegistrată și urmărită atât de poliție, cât și de Siguranță sau Jandarmerie.

Concluzia logică ar fi că spionajul acesta s-a făcut pentru interesul armatei bulgare. Dar fiind însă că regiunea reprezentată pe hărțile în cauză erse situată dincolo de linia fortificată Focșani-Nămoloasa, regiune, care cade în afară de zona intereselor bulgărești, nu erste exclusă posibilitatea ca acest spionaj să fie făcut de bulgari pe contul rușilor. E posibil că rușii să folosească de ofițerii bulgari, acestora fiindu-le mult mai ușor de a se strecura neobservați în țară, amestecându-se între muncitorii și negustorii bulgari, precum și între covrigarii și bragagiii, care staționau la porțile tuturor cazărmilor și alte instituții militare de ale noastre, spre deosebire de cei ruși, care le-ar fi mult mai greu să facă acest lucru. Cel puțin acest lucru ni-l relatează mai multe documente din fondul 680 „Direcția Generală  a Poliției și Jandarmeriei Române” dosare depozitate în Arhiva Națională a Republicii Moldova.

Este evident, că acest raport al directorului general al Direcției de Poliție și Siguranță atrage atenția asupra necesității ca Marele Stat Major al Armatei să înființeze un serviciu de contraspionaj, care să fie bine organizat spre a putea demasca cu înlesnire pe spionii, care mișună în țară.

În volumul „Istoria serviciilor secrete române”(Prahova, 2007) semnat de Paul Ștefănescu putem găsi mai multe cazuri-exemple de spionaj în favoarea Rusiei, inclusiv și despre cozile de topor de la noi. Unul din cazurile de spionaj intens mediatizat în opinia publică românească la începutul secolului XX în care s-a stabilit implicarea spionajului rus este cazul căpitanului  de artilerie  Rodrig Goliescu, talentat inventator în domeniul aviației, dar și un personaj dubios, setos de bani și slavă. Acesta în luna iunie 1912 a fost recrutat de serviciile secrete rusești ca informator.

Într-o notă descoperită ca urmare a percheziției efectuate la domiciliul său, Rodrig Goliescu își asuma în scris obligația de a transmite serviciului rus de informații o serie de documente referitoare la apărarea națională- planul de mobilizare  al unui regiment de infanterie cu toate datele necesare, ultima ediție a Regulamentului de mobilizare și planul de concentrare al armatei române în caz de război cu imperiul rus sau cu Austro-Ungaria, Planul Statului Major al transporturilor militare pe căile ferate în caz de mobilizare etc.

După e a fost desconspirat de fostul său subaltern, pe care a încercat sa-l implice în colectarea informațiilor, este judecat pentru inalta trădare și contrafacere de sigilii și semnătură; și prin sentința din 22 iunie 1913 primește 20 de ani de muncă silnică și degradare militară.

Am adus doar  două exemple (deși au fost destul de multe- Al.M) pentru a pune în lumină unele din metodele serviciilor secrete rusești de a depista și depozita informația secretă din țările aflate în vizorul intereselor rusești.

Volumul pe care-l țineți în mână, nu este altceva decât o totalitate de informații secrete militare românești, depistate de agenții Rusiei țariste, un rezultat a zeci și sute de spioni ruși, sau de cozi de topor români plătiți de ruși, pentru a avea o informație veridică despre armata română. Această carte este aproape tot ce știau rușii către anul 1912  despre armata și securitatea statului român.

Este o carte secretă (pentru respectiva perioadă-Al.M.) rusească apărută (într-un tiraj extrem de limitat, fiecare volum fiind numerotat-Al.M) în anul 1912 la Sanct-Peterburg și a fost elaborată de Direcți Principală a Marelui Stat Major al armatei țariste.

Suntem recunoscători  și iî mulțumim istoricului militar Sergiu Munteanu, prietenului, colegului de breaslă și camaradului de luptă pentru restabilitea adevărului istoric, care prin gestul său mărinimos, ne-a pus la dispoziție din biblioteca sa personală, exemplarul numărul 85 al cărții originale apărute la Sanct Peterburg și ca prin minune a depistat această carte la un buchinist-vânzător și imediat a și cumpărat-o la un preț relativ bun.

Nu în ultimul rând este cazul să menționăm, că prezentul volum din limba originală (rusă) a fost tradus în română cu truda și efortul prietenului și coeditorului, colonel în retragere, ofițer al serviciilor secrete moldovenești Alexandru Ganenco, tot domnia sa fiind și cunoscut publicist și editor.

Volumul este predestinat militarilor, istoricilor, juriștilor, diplomaților, politologilor, politicienilor, care pricep ceva în politică, cursanților academiilor militare și tuturor îndrăgostiți de istoria adevărată.

Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (filiala Chișinău), autor și editor a mai multe volume de carte istorică-militară apărute la Chișinău și în Tară, o parte din care au fost prefațate de celebrul istoric și Om politic, regretatul Gheorghe Buzatu

Despre satexceptional

istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al multor culegeri de documente de arhivă, peste 400 articole ştiinţifice publicate în multe reviste prestigioase, cum sunt " Historia", "Magazin istoric",Analele Ştiinţifice al USM, Artemis, Literatura şi Arta etc. deţine 7 portaluri în Internet, principalul şi prestigiosul fiind Secretele istoriei cu Alexandru moraru (www.mazarini.wordpress.com)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s