Jăvreni:Veșnică slavă ocupanților sovetici!

Cât n-ar fi de ridicol, dar multă lume nu cunoaște istoria adevărată a acestui petic de pământ românesc care s-a numit Basarabia. Cel mai straniu este că nici nu se vrea să se știe istoria, fiind îndobitociți de televizor, care în majoritatea cazurilor pun pe post o sumedenie de informații false sau semifalse oferindule spectatorului drept adevăr istoric.Este binecunoscut că nici un stat și nici o sistemă nu-și dorește cetățeni deștepți, bine informați, adică oameni culți și inteligenți. Oamenii proști sunt mult mai ușor de manipulat…

Ce să le spun sătenilor mei? Că suntem români basarabeni, că în urma războiului ruso-turc din 1806-1812 rușii au ocupat Basarabia, teritoriu situat între Prut și Nistru, astfel au rupt pământul Țării Moldovei în două părți. Că de atunci ni se trag toate nenorocirile, da, de la 1812, când rușii au ocupat acest pământ și până în 1918 au batjocorit acest ținut cum au vrut. În toate bisericile a fost interzisă slujba religioasă în limba maternă și s-a obligat să fie dusă slujba numai în limba rusă, limbă pe care localnicii n-o cunoșteau, le era străină. Țăranul moldovean a fost supus unor impozite și prestații foarte grele. În școli, instituții de stat s-a întrodus învățământul numai în limba rusă, respectiv și documentele oficiale, poliția, jandarmeria, judecățile etc. Pentru a nu fi în Basarabia o populație omogenă, imediat s-a început amestecul populației- sute și mii de familii de moldoveni sunt „mutate” în diferite regiuni ale Rusiei (Altai, Kazahstan, Siberia ș.a) iar în locul lor au fost aduși ruși, evrei, țigani, polonezi, găgăuzi (un fel de turci, care au renunțat la religia lor și au trecut la creștinism).

Cum să le spun sătenilor mei, că nu rușii sunt rudele noastre, sângele nostru, că Marele Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani și nu la Moscova, că Vasile Alecsandri, Ion Creangă – toți scriitorii noștri, toate mințile înaintașilor noștri sunt născuți în cealaltă Moldovă sau în Basarabia și nici decum la Reazani, Kazani sau Voronej?

Cum să le spun sătenilor mei, că teritoriul actual a Republicii Moldova a fost rupt de ruși de la trupul Moldovei istorice, că noi nu suntem Moldova, ci doar o jumătate de Moldovă, cealaltă parte se află în componența statului unitar român? Cum să le spun consângenilor mei, că noi suntem moldoveni români, că vorbim limba română, care slavă Domnului în acest an (2023) Parlamentrul Republicii Moldova a modificat articolul 13 din Constituția țării și a aprobat limba română drept limbă de stat.

Cum să le spun la sătenii mei, că nimeni n-a adus atâta jale, sânge, distrugeri fizice, materiale basarabenilor, cât au adus rușii, evreii și ucrainenii?

Am avut funcția de șef secție Valorificarea Documentelor de Arhivă, mai întâi la Arhiva Națională a RM, apoi la Arhiva Organizațiilor Social- Politice a RM mai bine de zece ani, prin mâinele și ochii meu au trecut mii și mii de dosare și documente de arhivă și adevărat vă spun, dacă citeați și Dvs. aceste documente, vă dați seama că mereu sunteți manipulați cu informații false, mincinoase, cu televizorul mințiți cu emisiuni și filme făcute propagandistic la comandă…că după toate aceste cunoștință, în viața Dvs. nu veți mai vota voroninii, dodonii și alte cozi de topot, trădători ai neamului acesta românesc.

Cum să le spun sătenilor mei că noi suntem moldoveni români, exact la fel ca și cei de peste Prut, că mai există munteni români, transilvăneni români, bănățeni români? Că toți suntem români, că avem o singură istorie, o singură limbă, aceleași tradiții naționale…Că Basarabia a fost ocupată de ruși și sovietici de câteva ori: 1812-1918; 28 iunie 1940- 22 iunie 1941; martie 1944- 1991.

Cred că a venit timpul să vorbim despre cuvântul ELIBERARE și cuvântul OCUPAȚIE. Orice om normal la cap îți va spune, că Eliberarea este atunci când să zicem un om sau mai mulți oameni li sa dat drumul dintr-o captivitate și toți cei eliberați au plecat acasă, iar eliberatorul a primit mulțumirile respective, sume bănești etc., și eliberatorul pleacă la el acasă…dar ocupația este diametral opusă.

Și ca să ne apropiem de subiect vă amintesc, că în perioada anilor 1918-1940 Basarabia la 27 martie 1918 prin votul istoric al Primului Parlament al Basarabiei, numit Sfatul Țării s-a unit cu Patria Mamă- România. Dar cu regret, după 22 de ani de viață normală și pașnică în cadrul Țării, la 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică ocupă Basarabia, plus Bucovina de Nord, (cu orașul Cernăuți, unde Mihai Eminescu și-a făcut studiile la Universitatea din Cernăuți) știrbind României un teritoriu vast.

Din acest motiv serios de furt teritorial, România, fiind ciopârțită de teritotii din toate părțile, în anul 1941, la 22 iunie este nevoită să facă alianță cu Germania, pentru ași recupera pământurile de la ocupanții sovietici. În felul acesta Armata Română, condusă de Mareșalul Ion Antonescu la 16 iulie 1941 susținută de armata germană a eliberat întreaga Basarabie de bolșevici. Însă această bucurie n-a durat mult, deja în martie 1944, susținută de SUA și Marea Britanie, armata sovietică a ocupat din nou Basarabia și toate țările Europei, pe care le-a ținut sub ocupație următorii șaizeci de ani, în fiecare din acestea rușii au lăsat armata sa, au înlocuit conducerea acestor țări cu oameni devotați rușilor.

Deci de facto, n-a existat nici o eliberare, ci doar ocupația germană (maxim 6 ani) a fost înlocuită cu ocupația sovietică de 60 de ani.

Este o aberație să spunem, că rușii sovietici au eliberat Basarabia! De cine au eliberat-o? De români? Nu acesta era și este pământ românesc, până la ocupația sovietică din 28 iunie 1940? Frontiera de Stat a României nu era pe râul Nistru? Propaganda sovietică și rusă întotdeauna s-a bazat pe minciună și falsificări grave. Una din aceste minciuni este și faptul că rușii au eliberat Basarabia, locuită de moldovenii români, asta cum ar fi România a fost eliberată de pe populația românească! Absurd!

Eliberator este considerat acela, care te-a eliberat de rău și apoi pleacă la el acasă, dar nu rămâne în casa ta, încă șaizeci de ani să trăiască din roadele muncii tale, să-ți violeze nevasta sau fiica și să-ți bea tot vinul din butoaie până se pișă în pantaloni.

Tot din banii noștri, aproape în fiecare sat au fost înălțate„monumente ale „eroilor”, obeliscuri, corect spus monumentele ocupanților, la care locuitorii satelor sunt obligați să depună flori, în memoria celor căzuți în luptele cu românii pentru ocuparea Moldovei.

În fiecare an, la 9 mai pământenii mei, merg la „monumentul eroilor”pentru a depune coroane și flori ! Poate pentru ruși sunt eroi, dar pentru băștinași, au fost și rămân ocupanți! În această ordine de idei, este cazul să menționăm că rușii și în prezent duc un război de eliberare în Ucraina, și deja câteva localități au fost ELIBERATE de ELIBERATORI.

În anii precedenți, primăria Jăvreni stabilise relați strânse cu partidele proruse și antinaționale a comuniștilor, socialiștilor din RM și Ambasada Federației Ruse la Chișinău pentru reparația și îngrijirea „monumentului eroilor”lor. Culmea obrăzniciei, după respectiva reparație, pe obeliscurile cu numele ocupanților sovietici au fost înscrise din scopuri propagandistice și câteva nume de săteni din Jăvreni, care atunci au fost luați sub arme și puși să lupte de partea sovieticilor, morți pentru o cauză străină. Osemintele rușilor veniți să ne „elibereze”sunt îngropate aici, dar cele ale consătenilor mei cu siguranță că nu sunt, E și firesc, de exemplu, Bogatu Ion, înscris pe obelisc, a fost omorât la 14 ianuarie 1945 în Polonia, Brânză Chiril omorât la 2 februarie 1945 în Germania, Racu Gheorghe omorât la 16 martie 1944 în Polonia, Secară Mihail omorât la 29 ianuarie1945 în Germania…și tot așa mai departe. Este inadmisibil să-i punem pe toți la grămadă!

Este trist să constatăm, că după ce a fost lichidat muzeul de istorie al satului Jăvreni, localitatea a rămas cu două monumente sovietice, adică„monumentul eroilor”, bustul lui Mihail Frunze cu „budeonovcă” amplasat chiar în fața primăriei și „borta Măriței”.

Alexandru MORARU, istoric-arhivist și publicist

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

JĂVRENI: DIN NOU DESPRE MUZEUL SATULUI, CARE A FOST ȘI NU VA MAI FI!

                (Documente și materiale mai puțin cunoscute sau deloc)

Într-o lucrare de referință despre toate muzeele din Republica Moldova, semnată de Constantin Gh. Ciobanu și Mihai Ursu intitulată „Evoluția rețelei muzeale în Republica Moldova” apărută la Chișinău în anul 2014 se menționează și despre fostul muzeu de istorie a satului Jăvreni, raionul Criuleni.

La paginile 145-146 în acest volum depistăm următoarele:

An înființare: 8 mai 1985

Profil: istorie, etnografie, științele naturii.

Istoric:

La paginile 145-146 în acest volum depistăm următoarele:

MUZEUL DE ISTORIE A SATULUI JĂVRENI, RAIONUL CRIULENI

Cea mai mare bogăție a satului sunt oamenii harnici, mândri, care trăiesc cu demnitate pe acest meleag pitoresc de pe malul drept al râului Răut. Probabil pentru a demonstra acest fapt fostul represat Valeriu Ion Moraru folosind câteva concedii personale și având tot sprijinul președintelui gospodăriei Agricole Onisim Constantin Brăguță, a deschis in centrul satului, în fosta clădire a cârmuirii colhozului, confiscate pe vremuri de la o persoană represată în anul 1949, o frumusețe de muzeu al satului. 

Exponatele pentru acest muzeu au fost adunate timp de două decenii, în acest  proces fiind incluși nu doar elevi, ci și părinții acestora. Din Jăvreni au plecat pe front 73 de săteni, dar s-au întors la vatră doar 36…Anume ei, cu ordine și medalii la piept, s-au adunat la 8 mai 1985 la inaugurarea Muzeului istoriei satului…….

La ceremonia de deschidere a muzeului au fost prezente personalități marcante ale culturii și științei din republică. Această instituție  de cultură, care a depozitat mărturii ale istoriei locale a început să fie vizitată nu doar de către elevii și studenții din localitate, dar și de către mulți locuitori din satele vecine. Devenise tradiție ca turiștii, care mergeau spre  Complexul Arheologic „Orheiul Vechi”să  poposească pentru o oră-două la acest muzeu. La începutul anilor 90 clădirea muzeului a fost restituită fostului proprietar represat. Consiliul Executiv Raional Criuleni a dispus transmiterea la păstrare temporară a exponatelor muzeului satului Jăvreni în custodia Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Criuleni. Însă haosul ce domnea în anii 90 în societatea basarabeană, însoțite de indiferența primăriei și a conducerii gospodăriei agricole locale, care nu au reușit să găsească o nouă clădire pentru muzeu, au influențat negativ asupra activității ulterioare a instituției muzeale. Exponatele au fost depuse pentru păstrare la școala din localitate.”

În documentele de arhivă s-a păstrat Dispoziția Comitetului Executiv Raional Criuleni din 20 octombrie 1993, nr. 208-d „Cu privire la transmiterea exponatelor fostului muzeu din Jăvreni la păstrare temporară Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Criuleni”.

Cu regret, dispoziția nominalizată a fost neglijată de primarul de atunci, toată averea muzeografică a fost transmisă școlii, care neavând spații libere, deoarece lucra în două schimburi, și respectiv locul cel mai potrivit s-a găsit în beciul școlii.

Datorită umedității și condițiilor periculoase de păstrare a exponatelor muzeografice, cel puțin partea etnografică, inclusiv covor național moldovenesc de aproape 300 de ani au fost distruse. În felul acesta, satul Jăvreni din părțile Criulenilor a rămas fără muzeu de istorie locală.

Întemeietorul, primul și ultimul director al Muzeului de Istorie al satului Jevreni, Valeriu Moraru n-a mai ajuns să apuce lichidarea muzeului de către conducerea satului, fiindcă în februarie 1988 a decedat.

Fiind deja profesional în activitatea de muzeografie, deoarece am întemeiat și condus în post de director Muzeul Raional de Istorie și Etnografie Criuleni mai bine de zece ani, am făcut câteva încercări  să discut cu primarul de atunci  Constantin Racu, de a reconstrui ce alții au pus umărul și au distrus, dar fără succes, ca ulterior să aflu întâmplător, că problema deschiderii muzeului în satul Jăvreni în genere n-a fost pusă în discuție la ședințele consiliului primăriei…

Cred că e grav ce s-a întâmplat la Jăvreni, Criuleni în ultimele 2-3 decenii: școala medie, ulterior liceu teoretic transformat în gimnaziu (adică de la 12 clase s-a trecut cu succes la 9 clase, iar pentru studii medii, copiii trebuie să meargă la Holercani sau Criuleni. Pe timpuri, când directorul școlii era Valeriu Moraru sau mai târziu Mircea Znagovanu copiii din Răculești și Bălășești veneau la Jăvreni pentru a face studii medii)  muzeul a fost lichidat, librăria „Luminița”-închisă, transformată în magazin de mezeluri și carne, ca în cele din urmă să rămână numai pereții din acest edificiu. Dacă mai punem în cont, că tot în perioada respectivă a fost lichidată Casa de Deservire, în componența căreia intrau atelierele de cusătorie, cizmărie și frizerie, este clar că o parte din săteni, care lucrau în aceste ateliere au rămas fără o bucată de pâine. Straniu lucru, primarii și consiliile primăriilor care se respectă, din contra, depun eforturi de a deschide locuri de muncă, ca localitatea să nu rămână fără oameni, ca locuitorii să aibă totul pe loc, să nu plece peste câteva sate pentru a repara papucii sau să-și facă o cuafură sau tunsoare…În Jevreni a fost și școală sportivă, care de asemenea a fost lichidată.

Tot în starea aceasta  la Jevreni se află și medicina. În cadrul policlinicii a existat o farmacie, a activat un bun cabinet stomatologic…în concluzie, farmacia a fost lichidată, iar medicului- stomatolog i s-au creat condiții „favorabile” pentru a părăsi satul, cum s-a mai procedat și cu alți medici buni.

Mă rog, dacă sătenilor mei le plac toate acestea și nu se revoltă nimeni, înseamnă că tot e bine.

M-am bucurat când am aflat că Igor Rotari a fost ales primar în Jevreni, deși m-am mirat mult când am aflat, că dânsul este reprezentant al partidului politic condus de Vladimir Filat, ex-prim ministru, judecat și băgat la dubă pentru afaceri murdare.

Într-una din zile am luat legătura cu domnul primar din Jăvreni Igor Rotari, cu rugămintea, ca atunci când are deplasare la Chișinău și găsească puțin timp pentru o discuție despre posibilitatea deschiderii unui muzeu de istorie și etnografie a satului Jevreni. Zis și făcut, ne-am întâlnit și am convenit, ca să scriu un demers pe numele primarului și al consiliului primăriei despre  inițiativa și intenția mea.

La 22 ianuarie 2022 m-am adresat domnului primar și consiliului primăriei Jevreni cu o scrisoare, pe care o pun la dispoziția cititorului:                                                                                                      

                                                                                            Dlui Igor Rotari,

                                                                                      Primarul comunei Jevreni,

                                                                                     raionul Criuleni;

                                                                      Consiliului Primăriei comunei Jevreni

                          SCRISOARE – DEMERS

La 8 mai 1985 la Jevreni a fost deschis Muzeul de istorie a satului (întemeiat și condus pe post de director Valeriu Moraru, tatăl meu, profesor de istorie și științe sociale, fost director al Școlii Medii Jevreni. Muzeul a fost constituit din obiectele-exponate adunate și incluse în expoziție  de către elevii școlii din localitate și de sute de locuitori ai satului. În departamentele respectivului muzeu intrau:istorie, etnografia și științele naturi. Muzeul a fost înregistrat și luat la evidență la Ministerul Culturii. Mai mult decât atât, instituția a fost inclusă în circuitul turistic al republicii. Muzeul a început să fie vizitat din ce in ce mai mult, nu numai de către băștinași, din satele  din jur, dar și de grupe turistice organizate cu transport în drum spre Complexul„Orheiul Vechi”.

Cu regret, la începutul anilor 90, clădirea muzeului a fost restituită fostului proprietar deportat. Executivul Raional Criuleni (președinte Vladimir Ciobanu) a luat o Decizie, despre transmiterea exponatelor muzeului din Jevreni la Păstrare Temporală, până când primăria satului Jevreni va găsi o soluție privind o  altă clădire pentru amplasarea expoziției muzeului. Din păcate, conducerea de atunci a primăriei și cârmuitii colhozului a refuzat să execute Decizia Executivului Raional Criuleni și a decis transmiterea temporară a exponatelor muzeului la Școala Medie Jevreni, care la moment activa în două schimburi și respectiv nu avea nici un spațiu pentru amplasarea exponatelor. În felul acesta satul a rămas fără Muzeul de Istorie.

Reieșind din cele expuse mai sus, Muzeul de Istorie a satului Jevreni a existat de la 8 mai 1985 până la 20 octombrie 1993, când a fost  luată decizia Executivului Raional Criuleni nr.208-d , referitor la subiectul menționat mai sus.

Satul Jevreni este un sat tot atât de vechi ca Chișinăul, și consider că are nevoie de un muzeu al satului.

Propun, Consiliului Primăriei și primarului, să găsească posibilitatea de a găsi un spațiu, o clărire, in care am putea începe lucrul de formare a unui nou muzeu al comunei Jevreni, Criuleni. Voi fi bucuros să depun un efort substanțial pentru prosperarea satului meu natal.

           Cu respect, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a mai multe volume de carte istorică, întemeietorul și primul director al muzeului raional Criuleni pe care l-a condus timp de zece ani.

    24 ianuarie 2022                                                                                                              

Ținând cont, că primăria soluționează probleme aproape globale, peste câteva luni, mai exact la 1 aprilie 2022 i-a venit și rândul demersului depus de mine referitor la deschiderea muzeului. Este vorba de Decizia nr.01-08 a Consiliului Primăriei din 1 aprilie „Cu privire la inițierea înființării unui muzeu în satul Jevreni”. S-a decis: 1. Se ia act de informația prezentată de primarul satului Jevreni privind intenția înființării unui muzeu în satul Jevreni, raionul Criuleni.

2. Se împuternicește domnul Rotari Igor, primar al satului Jevreni, cu dreptul de a se adresa instituțiilor competente în vederea inițierii procesului de înființare a muzeului din satul Jevreni, raionul Criuleni.

Consilieri aleși-11; prezenți- 10; Pentru au votat-10; contra- 0;

Președintele ședinței: Ion Brânză

Secretarul consiliului: Axenia Jomiru

Am așteptat câteva luni bune să fiu contactat de primarul Igor Rotari vis-a-vis de subiectul propus, dar n-a fost să fie.Deja în luna septembrie 2022 am îndrăznit și l-am telefonat eu, să aflu dacă este reală inițiativa de deschidere a muzeului sau decizia consiliului primăriei este doar la nivel de intenție. Domnia sa mi-a spus, că lucrurile se mișcă și atunci când voi avea posibilitatea să vin la Jăvreni să-l contactez, să ne întâlnim pentru a-mi arăta spațiul pentru un viitor muzeu….dar când am venit la fața locului, domnia sa mi-a spus că este în Găgăuzia și să-l sun a doua zi duminică. Când am revenit cu un apel telefonic a doua zi, n-a mai deschis telefonul, deși l-am sunat de 5-6 ori….În 2-3 zile am fost exclus și din lista prietenilor de la Facebook.

M-am gândit și eu, poate este într-adevăr ocupat primarul, deoarece între timp devenise mare proprietar latifundiar și desigur aceste munci cer o grămadă de timp…

Tot acest comportament al unei persoane oficiale, capul unui sat, m-a convins, că în curând satul Jevreni nu va avea muzeu, fiindcă nacialnicii știu mai bine de ce are nevoie satul…

Din cele expuse mai sus, vă asigur că patriotismul pentru satul meu de baștină a dispărut și intenția de a mai lupta cu morile de vânt deasemeni. Sunt sute de sate fără muzee și tot e bine, cartofi sunt, cărniță este, un pahar de vin este- pentru ce ar trebui cărți, știință, patrimoniu cultural sau istoria satului? Este dreptul fiecăruea să rămână prost. Și la urma urmei, este mai ușor să cumperi câteva mese de tenis și câteva maturi pentru trântă și să spui că ai deschis un centru de agrement decât să inaugurezi un muzeu, fiindcă aici trebuiesc cunoștințe.

Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, autor și editor a mai bine de 18 volume de carte istorică apărute în Republica Moldova și România

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 43

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 42

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 41

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 40

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 39

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 38

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 37

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Articole publicate de istoricul Alexandru Moraru în Gazeta de Chișinău 36

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu