SATUL JEVRENI ȘI LOCALITĂȚILE VECINE ÎN ANII 1812-1813

CRONICA PROTESTELOR  ȘI  REVENDECĂRILOR   POPULAȚIEI  DIN JEVRENI, RĂCULEȘTI,  MĂȘCĂUȚI  ȘI ALTE SATE DIN JUR 1812-1813

După războiul ruso-turc din 1806-1812, Basarabia a fost ocupată de Imperiul Rus, inclusiv desigur și teritoriul județului Orhei.

Vă punem la dispoziție câteva documente  de arhivă depistate de mine în Arhiva Națională a Republicii Moldova despre atrocitățile și crimele făcute de militarii și funcționarii țariști în județul Orhei, inclusiv în satul meu de baștină- Jevreni și satele vecine.

 

Țăranii din satul Jăvreni, ocolul Răutului de Jos, ținutul Orhei, în plângerea adresată guvernatorului civil al Basarabiei scriu că au transportat pentru stațiile poștale 4 kg de orz, iar pentru serdar au transportat la Chișinău fân, fără a fi remunerați.În Chișinău ei au fost impuși să care piatră, ”…dar au scăpat prin fugă”.

(Arhiva Națională a RM, F.2, inv. 1, d. 115, f. 7)

Țăranii din satul Răculești, ocolul Răutului de Jos, ținutul Orhei, se plâng guvernatorului civil al Basarabiei că, fără a fi remunerați, au transportat pentru stațiile poștale 6 kg de orz  și că asigură în permanență Serdăria cu rachiu. (tot acolo, f. 6)

Țăranii din satul Mășcăuți, ocolul Răutului de Jos, ținutul Orhei se plâng guvernatorului civil al Basarabiei că de la ei a fost încasat sulgiul în sumă de 252 de lei, că pentru stațiile poștale  au expediat  25 kg de orz, fără a fi remunerați, iar pentru serdarul Krupenski au transportat cu căruțele lor sin satul Pohrebeni în satul Păhărniceni 8 căruțe cu grâu, iar din satul Mășcăuți în satul Budești- 10 kg de grâu” …pe care l-au semănat , fără însă a li se plăti”. (tot acolo, f. 6 v)

Țăranii din satul Cruglic, ocolul Răutului de Jos, ținutul Orhei, în număr de 17 familii , plângerea adresată  guvernatorului civil al Basarabiei se plâng că , fiind scutelnici au achitat sulgiul în sumă de 60 de lei și au transportat pentru stațiile poștale 4 kg de orz, fără a fi remunerați. Mai mult decât atât, au plătit pe parcursul anului 408 lei și au cosit 6 fălci de fân. (O falce este egală cu suprafața de fân cosită într-o zi. Adică în total 6 zile muncă- Al. M)

Țăranii din satul Ohrincea , ocolul Răutului de Jos, ținutul Orhei se plâng guvernatorului civil al Basarabiei  că au achitat sulgiul în sumă de 180 de lei și au transportat pentru stațiile poștale 8 kg de orz, fără a fi remunerați. (tot acolo, f. 7)

Țăranii din satul Bălășești, ocolul Răutului de Jos, ținutul Orhei, se plâng guvernatorului civil al Basarabiei că au achitat sulgiul în sumă de 40 de lei și fără a fi remunerați, au transportat pentru stațiile poștale 3 kg de orz. (tot acolo, f.7)

Alexandru MORARU, istoric- arhivist, publicist

NOTĂ: Pentru persoanele cointeresate de material, străduiți-vă  să fiți corecți și dacă copiați și utilizați materialele mele de arhivă, faceți trimitere  la articolul meu și nu la dosarul de arhivă, pe care Dvs. nici nu l-ați văzut în ochi. Eu pot să dovedesc  că am lucrat cu dosarele de arhivă, Dvs. – nu! Cu tot respectul, nu mă faceți să dovedesc că ați comis un furt intelectual.

Reclame
Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, DOCUMENTE DESPRE SATUL JEVRENI, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

PENTRU CURAJ ȘI PROFESIONALISM- MEDALIA ZEULUI ZAMOLXE

 

 

La 17 aprilie 2019, în cadrul Clubului Istoricilor de la Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”, istoricul- arhivist și publicist Alexandru Moraru, lef serviciu la Biblioteca Centrală alături de alte câteva personalități a fost menționat cu medalia ”Zamolxe” pentru profesionalism și curaj.

Este cazul să amintim, că domnia sa nu este la prima mențiune de acest gen și că în anii anteriori a mai fost menționat cu mai multe diplome de excelență, printre care se numără următoarele:

 

Cu această ocazie, îl felicităm pe Moraru Alexandru cu această distincție și îi urăm La Mulți Ani !

Un grup de colegi de facultate (USM); Clubul ”Arhivus”, Clubul Istoricilor; Un grup de colegi de serviciu(Biblioteca Centrală ”Hasdeu”, etc.

NOTĂ:

Ieri, 17 aprilie 2019, la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu” a avut loc şedinţa ordinară a Clubului Istoricilor pentru luna aprilie.Subiectul propus: Catastrofa de la Cernobîl în amintirea contemporanilor. Invitaţi speciali au fost: colonelul (r) Ion Ungureanu şi doamna Ludmila Beşleaga.Preşedintele Ciubului Istoricilor şi moderator: Alexandru Valeriu Moraru, şef serviciu la Biblioteca Centrală. La deschiderea programului i s-a oferit cuvântul, membrului clubului, preşedintelui Centrului „Zamolxe” domnul Vasile Ciubuc, publicist, scriitor şi un patriot înflăcărat. Domnia sa a înmânat medalia zeului „Zamolxe” câtorva personalităţi cu inimă română, printre care: generalul Ion Ion Costas, istoricului Alexei Memei, profesorului universitar Anatol Petrencu, istoricului – arhivist şi publicist Alexandru Moraru, cunoscuţilor scriitori, publicişti şi editori Vlad Pohilă, Vasile Şoimaru şi Mihai Taşcă. În imagini, momente le la Clubul Istoricilor din 17 aprilie 2019

Clubul Istoricilor a Bibliotecii Centrale Hasdeu (17 aprilie 2019) Imagini de la Şedinţa Clubului…Catastrofa de la Cernobîl în amintirea contemporanilor. Preşedintele Clubului Istoricilor şi moderator Alexandru Valeriu Moraru, şef serviciu Biblioteca Centrală

În cadrul Clubului Istoricilor din 17 aprilie 2019, domnul Vasile Ciubuc, Preşedintele Centrului Zeul Zamolxe a înmânat câtorva persoane medalia „Zeul Zamolxe” pentru profesionalism şi efort. Am fost onorat să mă aflu printre aceştea.Mulţumim pentru apreciere.
Am spus:nu am titlu ştiinţific, dar preşedintele Centrului, mi-a răspuns, că „meritaţi din plin acest titlu” şi că sunt sute de „doctori”, care nu vor primi niciodată distincţia „Zeul Zamolxe”! Câteva îmagini de la înmânare…

Publicat în AŞA CUM ESTE:, FELICITĂRI, FOTOGRAFII ŞI AMINTIRI, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

GENERALUL TUDOR BOTNARU ÎN AMINTIREA PRIETENILOR…

La Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” a apărut un nou produs, primul filmuleţ din ciclul „Amintiri despre autori şi cărţi”. Cu siguranţă, că utilizatorul acestui blog şi-a dat seama, că este vorba despre autorii cărţilor, care nu mai sunt în viaţă. Iniţiativa şi realizarea acestui proiect îi aparţine istoricului arhivist şi publicist, Alexandru Moraru, şef serviciu la Biblioteca Centrală „Hasdeu”, fiind susţinut de conducerea bibliotecii şi de prietenii săi- cunoscutul scriitor şi publicist Tudor Ţopa şi publicistul şi editorul Alexandru Ganenco, colonel în retragere.

Primul film la subiectul nominalizat este dedicat memoriei diplomatului şi generalului Tudor Botnaru, autorul volumului Istoria serviciilor secrete, în colaborare cu domnul Alexandru Ganenco şi scos de sub tipar la Chişinău în anul 2004.

În concluzie, în prezentul film şi cele care vor urma, în faţa camerei de luat vederi, se vor împărtăşi cu amintirile, cei care au cunoscut regretaţii autori de carte, indiferent în ce domeniu a scris, cel care astăzi nu mai este…fiindcă acest lucru ne oferă o posibilitate în plus, de a cunoaşte în profunzime personalitatea dispărută.

Aflându-ne la început de cale, mulţumesc mult celor doi prieteni ai  mei, doamnei Maria Pilchin, directorul Bibliotecii Centrale pentru susţinere şi domnişoarei Aglaia Epure, pentru montare şi colaborare la acest proiect.

Publicat în AŞA CUM ESTE:, FOTOGRAFII ŞI AMINTIRI, INFORMAŢII INTERESANTE DIN ŢARĂ ŞI LUME, ISTORIA NOASTRĂ, VIDEODOCUMENT | Lasă un comentariu

INVITAŢIE LA O CARTE BUNĂ: GRIGORE VASILESCU

Video | Publicat pe de | Lasă un comentariu

CONTRIBUȚII PERSONALE LA CAPITOLUL ȘTIINȚĂ: ALEXANDRU MORARU ÎN 2018

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre

Alexandru Moraru, Chişinău

Anul acesta sărbătorim 100  de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara. Un sentiment de mândrie mă  ţine în suspans, deoarece bunicul meu, Ion Alexandru Moraru a contribuit şi el punând acea cărămidă modestă la Marea Operă a Întregirii Neamului Românesc in 1918. O sută de ani în urmă buncicul meu a votat Unirea, ce-i drept, la nivel de județ Orhei și acest lucru se întâmpla la 25 martie 1918, adică cu două zile înainte de de votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău. Desigur, normal ar fi fost să fim demni de înaintașii noștri și să realizăm noi re-unirea Basarabiei (sau ce-a mai rămas din ea, adică Republica Moldova) cu Țara, dar indiferența noastră, sărăcia și grijile cotidiene, lașitatea, trădarea clasei politice din Țară și de la Chișinău, puternica propagandă rusească, susținută cu sume fabuloase din exterior au zădărnicit realizarea acestui deziderat mult visat de românii basarabeni și nu numai. Nu ne vrea nimeni unificați, nu ne vrea nimeni uniți și puternici! Sloganul „Dezbină și stăpâneşte!” este și azi la fel de actual ca întotdeauna!

Mă adresez tinerei generații, cu rugămintea, chemare de a studia istoria adevărată a Neamului Românesc, de a citi și răspândi lucrările istoricilor, scriitorilor şi formatorilor de opinii patrioţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Ioan Scurtu, Larry L. Watts, Jipa Rotaru, Ion Măldărescu, Ion Coja și alții. Trăim într-un sistem depășit, care trebuie schimbat de urgență, cât nu e târziu! Trebuie de pus în capul mesei Adevărul istoric! Trebuie să ne  debarasăm de corporațiile internaționale, care jefuiesc românimea sub toate aspectele, trebuie chemaţi la dreaptă judecată toți vânzătorii de Neam și Țară, iar cei dovediţi vinovaţi, pedepsiţi după gravitatea faptelor comise! Nu așteptați ajutor și susținere de la străini, fiindcă interesul lor este altul! Fără putinţă de tăgadă, cele spuse mai înainte par demersuri irealizabile în conjunctura de astăzi, dar puși n fața unui pericol iminent, nu avem de ales, suntem! Sus inima români!

Doamne ajută!

SURSA: https://www.art-emis.ro/eveniment/vivat-crescat-floreat-romania-magna

PUBLICAȚII  DEDICATE  CENTENARULUI  MARII  UNIRI  (1918)

Articole:

  1. Centenarul Marii Uniri- unitatea națională a românilor de pretutindeni https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/19/centenarul-marii-uniri-unitatea-nationala-a-romanilor-de-pretutindeni/
  2. Unirea și Cocuța Vagoride-Conachi

https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/29/unirea-si-cocuta-vogoride-conachi/

  1. Clubul Istoricilor: Document important aprobat la 30 ianuarie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/02/06/clubul-istoricilor-document-important-aprobat-la-30-ianuarie-2018/
  2. Centenarul Marii Uniri, moment de bilanț și speranțe https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/29/centenarul-marii-uniri-moment-de-bilant-si-sperante/
  3. Misterul morții lui Alexei Mateevici.Certitudine și ipoteze https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/27/misterul-mortii-lui-alexei-mateevici-certitudini-si-ipoteze/
  4. ”Ecoul Unirii” a fost lansat la Biblioteca Centrală la 15 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  5. Centenarul Marii Uniri a României. Aniversarea a o sută de ani de la actul Unirii Basarabiei cu România https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/
  6. Contribuția lui Ion Antonescu la Unirea cea Mare https://vechisirare.wordpress.com/2018/06/08/contributia-lui-ion-antonescu-la-unirea-cea-mare/
  7. Teșu Solomovici ”Mareșalul Ion Antonescu. O biogragie” https://vechisirare.wordpress.com/2018/09/07/tesu-solomovici-maresalul-ion-antonescu-o-biografie/

Filme:

  1. ”Ecoul Unirii”- o culegere din trei cărți vechi și rare https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  2. Biblioteca Centrală: Profesorul Anatol Petrencu la conferința Centenarului 04.2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/

Participare la emisiuni televizate:

  1. În direct la 10 TV: Prezentarea volumului ”Ecoul Unirii” 16 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/17/in-direct-la-10-tv-prezentarea-volumului-ecoul-unirii-16-martie-2018/

Pentru activitate științifică  și contribuție personală în istoriografia românească, lupta pentru restabilirea adevărului istoric Alexandru Moraru, la 7 septembrie 2018 ROMÂNIA, Centenarul Marii Uniri se  menționează cu Diploma și Medalia ”CENTENAR”

                          ALTĂ   ACTIVITATE  ȘTIINȚIFICĂ

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-1

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-2

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-3

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-4

Al.Moraru și Al. Ganenco – ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/al-moraru-si-al-ganenco-victimele-ocupantilor-sovietici-si-calaii-lor

Comunicare în volumul ”Retrăiri istorice în veacul XXI” vol. XI, Editura Ro.cart”, București, 2018, pag.429-464 ”Documente de arhivă din Chișinău privind eroii căzuți la Cotul Donului  și grija Mareșalului pentru repatriereabromânilor deportați de sovietici în regiunile Kuban și Crimeia (URSS) Autor: Alexandru Moraru

Despre activitatea științifică  a lui Alexandru Moraru  a fost menționat de cunoscutul scriitor și publicist Tudor Țopa în volumul său din 2018 ”În Raza Memoriei”, Fundația ”Draghiștea”, Chișinău, pag. 26-29

CLUBUL ISTORICILOR:

Soarta deportaților rămași în Siberia https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/23/clubul-istoricilor-soarta-deportatilor-ramasi-in-siberia-23-11-18/

SĂPTĂMÂNA ȘTIINȚEI LA BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ”B.P.HASDEU” (moderator: Alexandru Moraru)

În cadrul săptămânii științei la Biblioteca Municipală ”B.P.Hasdeu” am organizat și moderat șase interviuri  cu oameni de știință din Republica Moldova. Respectiv:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=aikAgqhf1WA&t=38s  (dr. Valentina Eșanu)
  2. https://www.youtube.com/watch?v=rr_YG41p82A&t=5s (dr. Vasile Jomiru)
  3. https://www.youtube.com/watch?v=l59MEJD4Eno&t=466s (dr.hab. Ion Holban)
  4. https://www.youtube.com/watch?v=YI26wf_tIPM&t=1074s (acad. Sergiu Chircă)
  5. https://www.youtube.com/watch?v=kOiFzoGLJSA&t=866s (dr. Mariana Țăranu)
  6. https://www.youtube.com/watch?v=LmDHaNmX-ZU&t=318s (dr.hab. Sergiu Miron)

 

SONDAJ:   Cititorii BC răspund la întrebarea: CE ESTE ȘTIINȚA?

Tot în cadrul Săptămânei Științei 2018 am organizat și realizat  nouă  sondaje cu utilizatorii BC

  1. https://www.youtube.com/watch?v=GvdLLHdtFDs&t=7s
  2. https://www.youtube.com/watch?v=PPv5JsRWX5c
  3. https://www.youtube.com/watch?v=peCCre3pk0I
  4. https://www.youtube.com/watch?v=MTv1NaM-h1I&t=34s
  5. https://www.youtube.com/watch?v=YSVMmnQ_sZw
  6. https://www.youtube.com/watch?v=IsI14PmpcHc&t=38s
  7. https://www.youtube.com/watch?v=piaXyfPwbaw&t=8s
  8. https://www.youtube.com/watch?v=mRIPgzY9yKk&t=21s
  9. https://www.youtube.com/watch?v=pJZZ9MQl9qM

LANSĂRI DE CARTE ȘTIINȚIFICĂ

  1. Triplă lansare de carte cu Corneliu Filip, istoric român https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/26/corneliu-filip-la-biblioteca-centrala/

COMEMORAREA DOMNUTORULUI ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT (SIMPOZION) – 02 iulie 2018

Eveniment organizat și moderat  de Alexandru Moraru, șef servici Biblioteca Centrală. Cu un mesaj de salut a  fost prezentă doamna dr. Mariana Harjevschi, Director general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”.  În cadrul simpozionului, cu comunicări au fost prezenți: acad. Andrei Eșanu, dr. Valentina Eșanu, col (r) Alexandru Ganenco, scriitorul Tudor Țopa, doctorand Lilia Țâmbală, etc.

  1. https://www.youtube.com/watch?v=lZt_uRry6kM
  2. https://www.youtube.com/watch?v=4uHM3fPLVRU
  3. https://www.youtube.com/watch?v=PuEK-t0J04A

CONFERINȚE  ȘTIINȚIFICE   DEDICATE   CELEBRULUI   NEAM  HASDEU

26 februarie 2018, ora 14.00

Conferinţă Ştiinţifică

 Prezenţe hasdeuiene în ştiinţa şi cultura românească

Organizator și moderator: Alexandru Moraru, șef serviciu

În cadrul Conferinţei au fost prezentate următoarele comunicări:

Dr. Svetlana Coandă Însemnătatea concepţiiilor lui B.P.Hasdeu pentru contemporanietate

Dr. Valentin Constantinov La originea unui mare Neam: Hasdeuenii din sec.XVII

Irina Nechit  Prezenţa lui B.P. Hasdeu la inaugurarea Teatrului Naţional din Chişinău (6.10. 1921)

Dr. Oxana Gherman Răzvan şi Vidra” formulă romantică a dramatismului intern

Dr. Lilia Ţâmbală Contribuţia lui B.P.Hasdeu la dezvoltarea lingvisticii româneşti

Elena Şendrea Descoperim şi exploarăm colecţia hasdeulogie

Constanţa Bordeianu Promovarea valorilor în poezia lui B.P. Hasdeu

CONFERINȚĂ   ÎN MEMORIA POETEI ȘI SCRIITOAREI IULIA HASDEU

În ziua de 18 octombrie  2018 în sala germană a Bibliotecii Centrale a BM ”B.P.Hasdeu” a avut loc  Conferința Științifică dedicată  scriitoarei și poetei Iulia Hasdeu, de la care moarte prematură s-au împlinit 130 de ani.

Evenimentul a fost deschis cu un mesaj de salut prezidat de directorul general al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” doamna dr.Mariana Harjevschi. În continuare organizatorul și moderatorul Conferinței Științifice Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a oferit cuvântul primului vorbitor cu prima comunicare la subiectul respectiv, și anume dr. Oxana Gherman cu” Stări dezolante în poezia Iuliei Hasdeu”.

Ulterior în fața publicului a luat cuvântul prietenul Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”, cercetătorul, scriitorul și publicistul Octavian Onea din România cu comunicarea ”Poeziile românești ale Iuliei Hasdeu”.

Tot cu o comunicare interesantă a venit și cunoscutul cercetător, directorul Muzeului Național de Literatură Română ”Mihail Cogălniceanu” , domnul Vasile Malanețchi intitulată ”Moștenirea literară a Iuliei Hasdeu în atenția  cecetătorilor din Republica Moldova”.

Apogeul evenimentului cu siguranță că a fost comunicarea celebrei profesoare universitare din București, cunoscut hasdeolog, scriitoare, poetă, dramaturg doamna dr. Crina Dicusară  Bocșan cu ”Un destin nestins: Iulia Hasdeu”.

Cred că va fi o eroare, dacă nu vom menționa, că la acest for științific, au asistat și participat activ doamna Ciobanu, profesoară de limbă și literatură română cu un grup de discipoli de la Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu” din Chișinău.

Dovada:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=r8wJHB7QmPo

https://www.youtube.com/watch?v=n-V8v6Wt_i4

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=rkiGx6F6u5Q

CĂRȚI EDITATE:

  1. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Ecoul Unirii”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
  2. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, FOTOGRAFII ŞI AMINTIRI, ISTORIA NOASTRĂ | Lasă un comentariu

Mareşalul Ion Antonescu

S-au scurs 77 de ani de la apariţia textului pe care vi-l supunem atenţiei. Trecând peste aspectele conjuncturale ale anului 1941, cuvintele importantei personalităţi ale celui care a fost Constantin Rădulescu-Motru îşi dovedesc temeinicia gândirii în perspectivă, dar şi valabilitatea în contextul actual. Poporul român are nevoie de astfel de oameni pentru a scoate Ţara din marasmul în care au aruncat-o anii de după 1989. (Redacţia ART-EMIS)

„Omul chemat să salveze România de la pieirea ce-o aştepta în urma dezastrelor din cursul anului 1940 a fost Mareşalul Ion Antonescu”. Cu această frază, în mod obişnuit, vor începe istoricii din viitor povestirea anilor din a doua domnie a lui Mihai. Iar filosofii şi publiciştii care trag învăţăminte din experienţa trecutului vor considera cazul Mareşalului Ion Antonescu drept un exemplu clasic pentru a ilustra rolul hotărâtor al oamenilor excepţionali în explicarea destinului unui popor.

În afară de Mareşalul Ion Atonescu, nimeni altul nu putea să oprească prăbuşirea determinată de cedarea unei treimi din teritoriul patriei şi nenorocirile care urmează: evacuarea funcţionarilor şi a multor familii gonite din căminele lor; desorganizarea economiei agricole şi industriale a Ţării; împovărarea bugetului peste măsură, şi pe deasupra tuturor, mai apăsătoare decât orice, deprimarea sufletească din rândurile armatei, care se văzuse umilită prin ordinul de retragere necondiţionată de pe hotarul Nistrului şi haosul din sufletul tineretului, care-şi vedea viitorul lăsat la voia întâmplării. Niciodată atâta urgie adunată pe capul unui popor.

Acel chemat să înlăture această urgie nu putea fi un om politic, ori câtă capacitate şi popularitate ar fi avut, fiindcă omul politic ar fi trebuit să tolereze mai departe o viaţă politică împărţită pe partide, ceea ce ar fi însemnat înteţirea nenorocirilor, iar nu înlăturarea lor. Partidele ca să trăiască aveau nevoie de încriminări şi îndemnuri la ură, adică la întreţinerea unei atmosfere înveninate, pe când ţara avea nevoie de linişte şi încredere în viitor. Apoi omului politic i-ar fi fost cu neputinţă să se despartă de statul-major al partidului său, în mijlocul căruia, după obiceiul pământului urma să troneze clica oamenilor de casă- ceea ce ar fi fost compromiterea oricărei activităţi desinteresate şi prevăzătoare.

Omul chemat trebuia să fie un militar; dar un militar excepţional. Trebuia un militar cunoscut şi de ântreaga Ţară apreciat, drept un comandant destoinic în război, având în acelaşi timp un caracter rigid, leal şi cu înalt simţ al răspunderii. Condiţiile acestea nu le putea satisface decât Mareşalul Ion Antonescu. El a fost omul, pe care geniul tutelar al neamului nostru l-a păstrat ca supremă rezervă, pentru înlăturarea piedicilor din calea desvoltării Statului român, la începutul domniei a doua a Regelui Mihai I. Primii paşi în săvârşirea chemării sale i-a făcut Mareşalul, cu un curaj cumpătat, dar hotărît. După câteva luni de guvernare, încrederea poporului era câştigată. Plebiscitul din primăvara anului 1941 a dovedit că era o încredere neţărmurită. Increderea poporului trebuia însă întărită de încrederea Conducătorului Imperiului german, care era singurul în măsură să mijlocească repararea nedreptăţii suferită de România, şi această încredere nu era uşor de câştigat. In numele României vorbiseră până aici bărbaţi cu un simţ de răspundere scăzut; ceva mai mult: bărbaţi, care în schimbul măgulirii ambiţiilor personale angajaseră Ţara în combinaţii riscante. Cuvântul României nu mai era crezut. Cel mai talentat diplomat nu i-ar fi putut reda autoritatea cuvenită. Nu i-ar fi putut reda autoritatea aceasta nici cea mai solemnă promisiune din partea statului. Românii erau socotiţi ca un popor care merge după steaua norocului. Puţin lipsea, până să se acrediteze chiar legenda, pusă în circulaţie de duşmanii lui, că existenţa Statului român e o elaborare artificială, datorită rivalităţii dintre imperiile învecinate. Aceea nu se putea obţine prin talente diplomatice şi prin promisoiuni solemne, s’a obţinut de Mareşalul Ion Antonescu, mulţumită însuşirilor sale de caracter. In ochii, în cuvântul, în faptele acestuia, sentimentele cinstite ale poporului român au reuşit să exprime sincer, şi să obţină încrederea Conducătorului german.

La 22 Iunie, anul 1941, când Imperiul german a pornit uriaşa ofensivă împotriva Republicilor sovietice ruse, în scopul de a elibera Europa, de sub ameninţarea păgânismului bolşevic, şi de a asigura Germaniei un hotar sigur dinspre Răsărit, armata română se găsea alături de armatele puternicului Imperiu german, iar Mareşalul Ion Antonescu avea cinstea, ca în sectorul care interesa recucerirea Basarabiei, să aibă comanda supremă. România primea astfel, din partea Conducătorului german, asigurarea încrederii sub forma frăţiei de arme, care pentru popoarele cu tradiţii răsboinice, aşa cum sunt Germanii şi Românii, este forma cea mai solemnă.

Mareşalul Ion Antonescu este astăzi pe front, şi mulţumită energiei şi competenţii lui, România a fost reîntregită în hotarele sale, dinspre Răsărit. In Basarabia şi Bucovina organele Statului român au fost reintegrate, şi acum ele funcţionează în mod regulat. Cu această reîntregire de hotare, rolul istoric al Mareşalului Ion Antonescu nu este însă sfârşit. Reîntregirea de hotare trebuie să fie urmată de consolidarea lor pe viitor, şi aceasta nu se poate avea decât prin o sănătoasă reorganizare a Statului român însăşi. Vremea fericitei organizaţii a Romei antice, când un comandant victorios în război se înapoia după sfârşitul războiului, la coarnele plugului, aşa cum a făcut vestitul dictator Fabius Maximus Rullianus, asemenea vreme a trecut şi ea nu se mai repetă. Mareşalul Ion Antonescu va trebui să-şi ducă mai departe misiunea, pe planul pacific, cum a dus-o pe plan războinic. Dar Mareşalul Ion Antonescu este şi un simbol. Este simbolul unei noi orietări în înţelegerea destinului românesc. El simbolizează intrarea naţiunii române într’o comunitate de destin cu naţiunea germană.

Până acum câţiva ani în urmă, destinul românesc era înţeles ca un vlăstar ieşit din destinul gintei latine. Pe temeiul limbii sale, în care se oglindeşte spiritul latin, poporul român se considera ca legat pe veci de popoarele neolatine. El avea pe lume rostul unei sentinele îndepărtate, dar veşnic credincioasă gintei latine. Exemplul poporului italian care, deşi de origine latină, şi-a legat destinul de destinul poporului german, noi l-am urmat mai de vreme, lăsând să treacă ocaziuni favorabile; îl urmăm abia de un an. Gestul decisiv l-am făcut, rămâne ca de aici înainte să-i fim consecvenţi; întru cât întârzierea am plătit-o destul de scump. In primul rând să ne revizuim conştiinţa în ceea ce priveşte rostul existenţei noastre în structura geografică şi politică a Europei. In structura antropologică ne ştim rostul, sau mai bine zis credem că-l ştim, căci în vederea acestui rost ne-am orientat până acum. Suntem, prin rasă, înrudiţi popoarelor geto-dacice, autohtone între largile hotare ale Daciei vechi, iar prin limbă suntem înrudiţi cu popoarele ce aparţin latinităţii. Genealogia ne-o cunoaştem. Dar genealogia nu hotărăşte ea singură destinul, Ea dă numai o parte din posibilităţile acestuia, Destinul unui popor se hotărăşte de întreaga reţea a posibilităţilor. El depine de structura geografică şi de structura politică a popoarelor vecine, tot aşa de mult, dacă nu chiar mai mult, decât de structura rasială sau spirituală. Popoarele de aceeaşi rasă şi de aceeaşi limbă nu merg totdeauna împreună. Precum şi contrar: popoarele de rasă deosebită şi de spiritualitate diferită nu sunt întotdeauna în vraş,ăşie. Căile destinului sunt aşa de complicate, că ele nu pot fi recunoscute după datele genealogiei.

Intre interesele vitale ale naţiunii române şi interesele Statului german, încă de multă vreme, au fost găsite puncte comune, pe diferite puncte de activitate. Regele Carol I le-a folosit, cu mult tact, pentru a realiza o apreciere între vechiul regat român şi Imperiul german. Apropierea a fost şi realizată în parte; ea a luat chiar forma unei alianţe cu caracter politic, fiindcă utilitatea ei era evidentă. Germania oferea României o şcoală de cultură; un debuşeu pentru producţia sa agricolă, şi în sfârşit o garanţie împotriva unui eventual atac din partea Imperiului rusesc. Statul român urmărea unitatea naţională. Motivul era legitim; el va rămânea legitim şi de aici înainte, cât va dura neamul românesc. Legitimitatea motivului nu scuteşte însă datoria de a cumpăni mijloacele pentru realizarea lui şi mai ales mijloacele pentru menţinerea realizării lui. Căci, în politica unui bărbat de Stat, cuminţenia constă în a realiza cu şanse de durată perpetuă, iar nu a realiza cu orice preţ.

Unitatea naţională a Românilor, în urma războiului mondial dintre anii 1914-1918, a fost formal, nu însă definitiv realizată, fiindcă ea n’a fost cu prevedere consolidată pe structura geografică şi politică a Europei centrale şi răsăritene. Singura ei şansă de durată se sprijinea pe durata «Societăţii Naţiunilor», creată de Tratatul de la Versailles, dar care s’a dovedit a fi mai mult o instituţie născută-moartă. Durata «Societăţii Naţiunilor» cine o putea prevede? Este adevărat că această durată nu se putea prevede. Au vină aceia care, după ce s’a dovedit că «Societatea Naţiunilor» nu are durată, au continuat să creadă în ea şi au neglijat să ia măsurile necesare pentru a asigura viitorul unităţii naţionale, obţinută cu atâtea sacrificii.

Curând după războiul mondial dintre 1914-1918, Europa continuând să aibă aceeaşi constituţie antropologică, şi-a schimbat complet raporturile de interdependenţă dintre naţiunile care o locuiau. Ea nu mai era continentul, în care respectul pentru suveranitatea Statelor reprezinta o realitate. Aceasta a fost şi cauza pentru care «Societatea Naţiunilor» a fost sortită să moară. Această instituţie, fundată principial pe suveranitatea naţiunilor, de fapt, lucra pentru stabilirea dominaţiei câtorva naţiuni asupra altor naţiuni. Cu mult înaintea începerii noului război din 1939, Europa era împărţită în trei Europe; una de apus, a plutocraţiei engleze; una de răsărit, a partidului revoluţionar bolşevic; şi alta de mijloc, a popoarelor sărace, care urmau să fie, sau exploatate de plutocraţia engleză, stăpâna aurului şi a navigaţiei mondială, sau să servească drept câmpuri de experienţă pentru revoluţia bolşevică. Germania şi Italia, ţările cele mai importante din Europa de mijloc, au simţit numaidecât primejdia ce se pregătea. Naţional-socialismul şi fascismul au fost mobilizări preventive, comandate în scopul, nu de a intimida, ci de atrăi conştiinţa poporului german şi a poporului italian, în primul rând; şi a celorlalte popoare, expuse la aceeaşi primejdie, în al doilea rând.

Bărbaţii politici care au avut un rol hotărîtor în conducerea Statului nostru au avut naivitatea să creadă, că aceea ce pentru Germania şi Italia era o primejdie, în vederea căreia trebuiau luate eroice măsuri de apărare militară şi economică, pentru România ar fi fost numai o sperietoare, ce se putea îndepărta la nesfârşit prin combinaţii diplomatice. Ei n’au reflectat asupra comunităţii de destin, care din cauza situaţiei geografice şi a propagandei revoluţionare bolşevice, leagă România de Europa de mijloc, şi în special de Germania. Această miopie este marea lor vină; căci ei îi datorăm dezastrele din cursul anului 1940. Bărbaţii noştri politici au socotit că prin abilităţi se poate schimba cursul istoriei. Abilităţile lor însă n’au făcut decât să ne aducă nepregătiţi în faţa unor evenimente, de care putea să atârne existenţa noastră naţională însăşi.

Pentru comunitatea de destin cu poporul german, ce este în interesul Ţării să ne-o făurim de aici înainte, – nu este de ajuns proclamaţii solemne verbale, ci ea trebuie de pe acum pregătită prin reforme morale executate în fapt. Frăţia de arme să fie doară un început, căruia să-i urmeze practicare tuturor celorlalte virtuţi, impuse de condiţii geo-politice popoarelor din Europa de mijloc, şi pe care poporul german le preactică de multă vreme. Căci: fără selectarea materialului uman în împlinirea funcţiunilor Statului şi a profesiunilor particulare; faăară organizarea muncii naţionale, pe principii raţionale, ier nu pe improvizaţii: şi fără cultivarea simţului de răspundere faţă de bunul public, – nu există, pentru popoare sorţi de a-şi păstra independenţa pe viitor. Avem convingerea că acestea sunt prevăzute de Mareşalul Ion Antonescu.

Acad. Constantin Rădulescu-Motru

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5212-maresalul-ion-antonescu.html

Notă: Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie 1868, Mehedinţi, – d. 6 martie 1957, Bucureşti) personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului al XX-lea. Filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru, academician şi Preşedinte al Academiei Române.
Textul prezentat este un fragment din Revista Fundaţiilor Regale, Basarabia şi Bucovina. Omagiu Mareşalului I. Antonescu, C. Rădulescu-Motru, Anul VIII, 1 August – 1 Septembrie 1941, nr 8-9, 472p, p.243-248 şi a fost reprodus în forma şi ortografia originală.

Publicat în AŞA CUM ESTE:, BISERICA, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

Eroii căzuţi la Cotul Donului – Documente de arhivă (4)

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
SECRETARIATUL GENERAL
„CABINETUL PENTRU BASARABIA,
BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

SUMAR:
Propuneri de organizare a primirii
şi plasării românilor de la Est de Bug
NOTĂ
Nr. 571377
1943, Luna Aprilie, ziua 19

La nota acestui Cabinet din 5 Martie 1943, relativă la repatrierea moldovenilor de la Est de Bug, Domnul Mareşal a dat dispoziţiuni ca la Tiraspol să se înfiinţeze un organ special, cu misiunea de a se ocupa de cazarea şi plasarea în Basarabia şi Transnistria a moldovenilor veniţi din Rusia, însărcinând Secretariatul cu studiul problemei şi cu întocmirea propunerilor de organizare. Din istoricul acestei chestiuni, se desprind următoarele situaţiuni:
1) Repatrierea românilor de la răsărit de Bug s-a pus în luna Septembrie 1942, când a şi luat fiinţă pe lângă Subsecretariatul de Stat al Românilor, o comisiune la care participă delegaţi ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Marelui Stat Major, Institutului Central de Statistică, al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului şi delegaţi ai Provinciilor.
2) Comisiunea a supus Domnului Mareşal constatările şi propunerile sale, primind următoarele norme pentru efectuarea acestor repatrieri:
a) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.
b) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie – români etnici – trebuie să fie repatriaţi.
c) Nu se vor repatria acei care au plecat de buna lor voie sau s-au compromis în acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice.
d) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la Est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triare, însă în Transnistria, unde să se constituie sate româneşti.
e) Românii de la punctul d, nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pământ.
f) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

Hotărârile Domnului Mareşal au servit ca bază tuturor lucrărilor comisiunei şi măsurilor luate. Această comisiune a hotărât ca Guvernământul Transnistriei să studieze colonizarea grupelor de români ce vor fi aduşi din Rusia, întocmind un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi bunurile productive existnte (pământ, ateliere, industrii, fonduri comerciale, etc.). Pentru orientarea, în întocmirea acestui program s-a dat Guvernămîntului Transnistriei următoarele norme directive:
– Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.
– În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti din centre, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea.
– Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.
– Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată dezvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.
Cabinetul BBT propune:
1) Toţi românii moldoveni împrăştiaţi în Rusia şi recenzaţi în anul 1942 de Institutul General se Statistică, să fie aduşi şi colonizaţi în Transnistria.
Programul acesta se inspiră din principiul ca eforturile neamului românesc, în acest război, să fie răsplătite prin aşezarea într-un singur Stat naţional.
Colonizarea lor urmează să se facă în regiunea Nistrului, spre a se asigura un cordon românesc, pe acest fluviu, care să împiedice infiltraţiunile ucrainene de o parte şi de alta a Nistrului.
3) Operaţiunea implică în prealabil evacuarea evreilor şi a ucrainenilor înspre Bug, pentru a oferi Românilor terenurile cele mai fertile, aflate în regiunea Moghilău-Râbniţa. Ea se va face independent de trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, pentu care operaţie trebuie să avem mai întâi aprobarea germanilor.
4) Colonizarea trebuie făcută în mase compacte pentru a se asigura integrarea acestor moldoveni în efortul de muncă al Provinciei şi a le menţine posibilitatea conservării lor etnice.
5) Guvernământul Transnistriei trebuie să organizeze această operaţiune în chiar primăvara acestui an (sfârşitul lunei mai când se termină campania de însămânţare) ajutat de organele militare aflate pe teritoriul său.
6) Românilor astfel colonizaţi trebuie să li se dea pământuri în plină proprietate şi nu numai în folosinţă. Suprafeţele astfel atribuite ar putea varia de la familie la familie, după numărul membrilor şi capacitatea lor de muncă.
7) Guvernământul trebuie să le dea întreg sprijinul pentru a-şi începe cât mai curând viaţa în condiţiuni de stabilitate şi credit (maşini, numerar, etc.).
8) Subcomisiunea de românizare de la Tiraspol trebuie să-şi extindă competenţa la trierea lor la eliberarea de acte de identitate, etc. pe scurt, ea va trebui să fie un organ consultativ al Guvernământului Transnistriei, iar avizele sale să fie totdeauna avute în vedere de Dl.Guvernator.
9) În comunele în care vor fi aşezaţi, românii trebuie să primească din ţară învăţători, preoţi, medici şi funcţionari comunali, bine selecţionaţi şi bine retribuiţi, cu scopul de a le cultiva sentimentul naţional şi conştiinţa apartenenţei lor la o naţiune vrednică şi capabilă.
10) Măsuri speciale de ordin legislativ trebuie să reglementeze viaţa lor de familie, administraţia lor şi participarea lor la producţiunea bunurilor economice, deosebit de cele existente în Transnistria, spre a-i îndruma către o viaţă bazată pe dreptul de proprietate şi de concepţie naţională.
11) Guvernământul, în acest scop, ar avea căderea să înfiinţeze o direcţiune a colonizărilor care să îmbrăţişeze ansmablul problemelor ce le pune această colonizare, cu mijloace financiare suficiente şi personal pregătit.
În cazul că se va aprecia de D-voastră ca oportună evacuarea minorităţilor din Bucovina şi Basarabia, aceşti români ar putea fi plasaţi în locul acestora, respectând în parte principiile arătate mai sus.
Avem azi în aceste provincii următorii minoritari:Document 14 - Tabel

Alexandru Moraru, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5168-eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-4.html

Bibliografie

– Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fond arhivistic 112 – Prefectura jud. Tighina.
– Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fond arhivistic 706 – Cabinetul de administrare
a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei.
– Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fond arhivistic 1607 – Statul Major al Armatei Române.
– Col. (r) Napoleon Popescu, col. (r) Vasile Diaconescu, col. (r) Dumitru Nicolescu, Divizia
1 Blindate, Bătălia pentru libertate, cap.4-5, București Ed. V. Cârlova.
– Revista ART-EMIS, http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/2583-cotul-donului-1942-marea-tragedie-romaneasca.html
– Buruiană, Vasile, Ion Negrei, Pe urmele eroilor. Cimitire militare și monumente din
Basarabia, Vrancea, Editura Armonii culturale, 2015.

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 – 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu