GENERALUL TUDOR BOTNARU ÎN AMINTIREA PRIETENILOR…

La Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” a apărut un nou produs, primul filmuleţ din ciclul „Amintiri despre autori şi cărţi”. Cu siguranţă, că utilizatorul acestui blog şi-a dat seama, că este vorba despre autorii cărţilor, care nu mai sunt în viaţă. Iniţiativa şi realizarea acestui proiect îi aparţine istoricului arhivist şi publicist, Alexandru Moraru, şef serviciu la Biblioteca Centrală „Hasdeu”, fiind susţinut de conducerea bibliotecii şi de prietenii săi- cunoscutul scriitor şi publicist Tudor Ţopa şi publicistul şi editorul Alexandru Ganenco, colonel în retragere.

Primul film la subiectul nominalizat este dedicat memoriei diplomatului şi generalului Tudor Botnaru, autorul volumului Istoria serviciilor secrete, în colaborare cu domnul Alexandru Ganenco şi scos de sub tipar la Chişinău în anul 2004.

În concluzie, în prezentul film şi cele care vor urma, în faţa camerei de luat vederi, se vor împărtăşi cu amintirile, cei care au cunoscut regretaţii autori de carte, indiferent în ce domeniu a scris, cel care astăzi nu mai este…fiindcă acest lucru ne oferă o posibilitate în plus, de a cunoaşte în profunzime personalitatea dispărută.

Aflându-ne la început de cale, mulţumesc mult celor doi prieteni ai  mei, doamnei Maria Pilchin, directorul Bibliotecii Centrale pentru susţinere şi domnişoarei Aglaia Epure, pentru montare şi colaborare la acest proiect.

Reclame
Publicat în AŞA CUM ESTE:, FOTOGRAFII ŞI AMINTIRI, INFORMAŢII INTERESANTE DIN ŢARĂ ŞI LUME, ISTORIA NOASTRĂ, VIDEODOCUMENT | Lasă un comentariu

INVITAŢIE LA O CARTE BUNĂ: GRIGORE VASILESCU

Video | Publicat pe de | Lasă un comentariu

CONTRIBUȚII PERSONALE LA CAPITOLUL ȘTIINȚĂ: ALEXANDRU MORARU ÎN 2018

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre

Alexandru Moraru, Chişinău

Anul acesta sărbătorim 100  de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara. Un sentiment de mândrie mă  ţine în suspans, deoarece bunicul meu, Ion Alexandru Moraru a contribuit şi el punând acea cărămidă modestă la Marea Operă a Întregirii Neamului Românesc in 1918. O sută de ani în urmă buncicul meu a votat Unirea, ce-i drept, la nivel de județ Orhei și acest lucru se întâmpla la 25 martie 1918, adică cu două zile înainte de de votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău. Desigur, normal ar fi fost să fim demni de înaintașii noștri și să realizăm noi re-unirea Basarabiei (sau ce-a mai rămas din ea, adică Republica Moldova) cu Țara, dar indiferența noastră, sărăcia și grijile cotidiene, lașitatea, trădarea clasei politice din Țară și de la Chișinău, puternica propagandă rusească, susținută cu sume fabuloase din exterior au zădărnicit realizarea acestui deziderat mult visat de românii basarabeni și nu numai. Nu ne vrea nimeni unificați, nu ne vrea nimeni uniți și puternici! Sloganul „Dezbină și stăpâneşte!” este și azi la fel de actual ca întotdeauna!

Mă adresez tinerei generații, cu rugămintea, chemare de a studia istoria adevărată a Neamului Românesc, de a citi și răspândi lucrările istoricilor, scriitorilor şi formatorilor de opinii patrioţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Ioan Scurtu, Larry L. Watts, Jipa Rotaru, Ion Măldărescu, Ion Coja și alții. Trăim într-un sistem depășit, care trebuie schimbat de urgență, cât nu e târziu! Trebuie de pus în capul mesei Adevărul istoric! Trebuie să ne  debarasăm de corporațiile internaționale, care jefuiesc românimea sub toate aspectele, trebuie chemaţi la dreaptă judecată toți vânzătorii de Neam și Țară, iar cei dovediţi vinovaţi, pedepsiţi după gravitatea faptelor comise! Nu așteptați ajutor și susținere de la străini, fiindcă interesul lor este altul! Fără putinţă de tăgadă, cele spuse mai înainte par demersuri irealizabile în conjunctura de astăzi, dar puși n fața unui pericol iminent, nu avem de ales, suntem! Sus inima români!

Doamne ajută!

SURSA: https://www.art-emis.ro/eveniment/vivat-crescat-floreat-romania-magna

PUBLICAȚII  DEDICATE  CENTENARULUI  MARII  UNIRI  (1918)

Articole:

  1. Centenarul Marii Uniri- unitatea națională a românilor de pretutindeni https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/19/centenarul-marii-uniri-unitatea-nationala-a-romanilor-de-pretutindeni/
  2. Unirea și Cocuța Vagoride-Conachi

https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/29/unirea-si-cocuta-vogoride-conachi/

  1. Clubul Istoricilor: Document important aprobat la 30 ianuarie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/02/06/clubul-istoricilor-document-important-aprobat-la-30-ianuarie-2018/
  2. Centenarul Marii Uniri, moment de bilanț și speranțe https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/29/centenarul-marii-uniri-moment-de-bilant-si-sperante/
  3. Misterul morții lui Alexei Mateevici.Certitudine și ipoteze https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/27/misterul-mortii-lui-alexei-mateevici-certitudini-si-ipoteze/
  4. ”Ecoul Unirii” a fost lansat la Biblioteca Centrală la 15 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  5. Centenarul Marii Uniri a României. Aniversarea a o sută de ani de la actul Unirii Basarabiei cu România https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/
  6. Contribuția lui Ion Antonescu la Unirea cea Mare https://vechisirare.wordpress.com/2018/06/08/contributia-lui-ion-antonescu-la-unirea-cea-mare/
  7. Teșu Solomovici ”Mareșalul Ion Antonescu. O biogragie” https://vechisirare.wordpress.com/2018/09/07/tesu-solomovici-maresalul-ion-antonescu-o-biografie/

Filme:

  1. ”Ecoul Unirii”- o culegere din trei cărți vechi și rare https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  2. Biblioteca Centrală: Profesorul Anatol Petrencu la conferința Centenarului 04.2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/

Participare la emisiuni televizate:

  1. În direct la 10 TV: Prezentarea volumului ”Ecoul Unirii” 16 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/17/in-direct-la-10-tv-prezentarea-volumului-ecoul-unirii-16-martie-2018/

Pentru activitate științifică  și contribuție personală în istoriografia românească, lupta pentru restabilirea adevărului istoric Alexandru Moraru, la 7 septembrie 2018 ROMÂNIA, Centenarul Marii Uniri se  menționează cu Diploma și Medalia ”CENTENAR”

                          ALTĂ   ACTIVITATE  ȘTIINȚIFICĂ

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-1

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-2

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-3

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-4

Al.Moraru și Al. Ganenco – ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/al-moraru-si-al-ganenco-victimele-ocupantilor-sovietici-si-calaii-lor

Comunicare în volumul ”Retrăiri istorice în veacul XXI” vol. XI, Editura Ro.cart”, București, 2018, pag.429-464 ”Documente de arhivă din Chișinău privind eroii căzuți la Cotul Donului  și grija Mareșalului pentru repatriereabromânilor deportați de sovietici în regiunile Kuban și Crimeia (URSS) Autor: Alexandru Moraru

Despre activitatea științifică  a lui Alexandru Moraru  a fost menționat de cunoscutul scriitor și publicist Tudor Țopa în volumul său din 2018 ”În Raza Memoriei”, Fundația ”Draghiștea”, Chișinău, pag. 26-29

CLUBUL ISTORICILOR:

Soarta deportaților rămași în Siberia https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/23/clubul-istoricilor-soarta-deportatilor-ramasi-in-siberia-23-11-18/

SĂPTĂMÂNA ȘTIINȚEI LA BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ”B.P.HASDEU” (moderator: Alexandru Moraru)

În cadrul săptămânii științei la Biblioteca Municipală ”B.P.Hasdeu” am organizat și moderat șase interviuri  cu oameni de știință din Republica Moldova. Respectiv:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=aikAgqhf1WA&t=38s  (dr. Valentina Eșanu)
  2. https://www.youtube.com/watch?v=rr_YG41p82A&t=5s (dr. Vasile Jomiru)
  3. https://www.youtube.com/watch?v=l59MEJD4Eno&t=466s (dr.hab. Ion Holban)
  4. https://www.youtube.com/watch?v=YI26wf_tIPM&t=1074s (acad. Sergiu Chircă)
  5. https://www.youtube.com/watch?v=kOiFzoGLJSA&t=866s (dr. Mariana Țăranu)
  6. https://www.youtube.com/watch?v=LmDHaNmX-ZU&t=318s (dr.hab. Sergiu Miron)

 

SONDAJ:   Cititorii BC răspund la întrebarea: CE ESTE ȘTIINȚA?

Tot în cadrul Săptămânei Științei 2018 am organizat și realizat  nouă  sondaje cu utilizatorii BC

  1. https://www.youtube.com/watch?v=GvdLLHdtFDs&t=7s
  2. https://www.youtube.com/watch?v=PPv5JsRWX5c
  3. https://www.youtube.com/watch?v=peCCre3pk0I
  4. https://www.youtube.com/watch?v=MTv1NaM-h1I&t=34s
  5. https://www.youtube.com/watch?v=YSVMmnQ_sZw
  6. https://www.youtube.com/watch?v=IsI14PmpcHc&t=38s
  7. https://www.youtube.com/watch?v=piaXyfPwbaw&t=8s
  8. https://www.youtube.com/watch?v=mRIPgzY9yKk&t=21s
  9. https://www.youtube.com/watch?v=pJZZ9MQl9qM

LANSĂRI DE CARTE ȘTIINȚIFICĂ

  1. Triplă lansare de carte cu Corneliu Filip, istoric român https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/26/corneliu-filip-la-biblioteca-centrala/

COMEMORAREA DOMNUTORULUI ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT (SIMPOZION) – 02 iulie 2018

Eveniment organizat și moderat  de Alexandru Moraru, șef servici Biblioteca Centrală. Cu un mesaj de salut a  fost prezentă doamna dr. Mariana Harjevschi, Director general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”.  În cadrul simpozionului, cu comunicări au fost prezenți: acad. Andrei Eșanu, dr. Valentina Eșanu, col (r) Alexandru Ganenco, scriitorul Tudor Țopa, doctorand Lilia Țâmbală, etc.

  1. https://www.youtube.com/watch?v=lZt_uRry6kM
  2. https://www.youtube.com/watch?v=4uHM3fPLVRU
  3. https://www.youtube.com/watch?v=PuEK-t0J04A

CONFERINȚE  ȘTIINȚIFICE   DEDICATE   CELEBRULUI   NEAM  HASDEU

26 februarie 2018, ora 14.00

Conferinţă Ştiinţifică

 Prezenţe hasdeuiene în ştiinţa şi cultura românească

Organizator și moderator: Alexandru Moraru, șef serviciu

În cadrul Conferinţei au fost prezentate următoarele comunicări:

Dr. Svetlana Coandă Însemnătatea concepţiiilor lui B.P.Hasdeu pentru contemporanietate

Dr. Valentin Constantinov La originea unui mare Neam: Hasdeuenii din sec.XVII

Irina Nechit  Prezenţa lui B.P. Hasdeu la inaugurarea Teatrului Naţional din Chişinău (6.10. 1921)

Dr. Oxana Gherman Răzvan şi Vidra” formulă romantică a dramatismului intern

Dr. Lilia Ţâmbală Contribuţia lui B.P.Hasdeu la dezvoltarea lingvisticii româneşti

Elena Şendrea Descoperim şi exploarăm colecţia hasdeulogie

Constanţa Bordeianu Promovarea valorilor în poezia lui B.P. Hasdeu

CONFERINȚĂ   ÎN MEMORIA POETEI ȘI SCRIITOAREI IULIA HASDEU

În ziua de 18 octombrie  2018 în sala germană a Bibliotecii Centrale a BM ”B.P.Hasdeu” a avut loc  Conferința Științifică dedicată  scriitoarei și poetei Iulia Hasdeu, de la care moarte prematură s-au împlinit 130 de ani.

Evenimentul a fost deschis cu un mesaj de salut prezidat de directorul general al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” doamna dr.Mariana Harjevschi. În continuare organizatorul și moderatorul Conferinței Științifice Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a oferit cuvântul primului vorbitor cu prima comunicare la subiectul respectiv, și anume dr. Oxana Gherman cu” Stări dezolante în poezia Iuliei Hasdeu”.

Ulterior în fața publicului a luat cuvântul prietenul Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”, cercetătorul, scriitorul și publicistul Octavian Onea din România cu comunicarea ”Poeziile românești ale Iuliei Hasdeu”.

Tot cu o comunicare interesantă a venit și cunoscutul cercetător, directorul Muzeului Național de Literatură Română ”Mihail Cogălniceanu” , domnul Vasile Malanețchi intitulată ”Moștenirea literară a Iuliei Hasdeu în atenția  cecetătorilor din Republica Moldova”.

Apogeul evenimentului cu siguranță că a fost comunicarea celebrei profesoare universitare din București, cunoscut hasdeolog, scriitoare, poetă, dramaturg doamna dr. Crina Dicusară  Bocșan cu ”Un destin nestins: Iulia Hasdeu”.

Cred că va fi o eroare, dacă nu vom menționa, că la acest for științific, au asistat și participat activ doamna Ciobanu, profesoară de limbă și literatură română cu un grup de discipoli de la Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu” din Chișinău.

Dovada:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=r8wJHB7QmPo

https://www.youtube.com/watch?v=n-V8v6Wt_i4

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=rkiGx6F6u5Q

CĂRȚI EDITATE:

  1. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Ecoul Unirii”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
  2. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, FOTOGRAFII ŞI AMINTIRI, ISTORIA NOASTRĂ | Lasă un comentariu

Mareşalul Ion Antonescu

S-au scurs 77 de ani de la apariţia textului pe care vi-l supunem atenţiei. Trecând peste aspectele conjuncturale ale anului 1941, cuvintele importantei personalităţi ale celui care a fost Constantin Rădulescu-Motru îşi dovedesc temeinicia gândirii în perspectivă, dar şi valabilitatea în contextul actual. Poporul român are nevoie de astfel de oameni pentru a scoate Ţara din marasmul în care au aruncat-o anii de după 1989. (Redacţia ART-EMIS)

„Omul chemat să salveze România de la pieirea ce-o aştepta în urma dezastrelor din cursul anului 1940 a fost Mareşalul Ion Antonescu”. Cu această frază, în mod obişnuit, vor începe istoricii din viitor povestirea anilor din a doua domnie a lui Mihai. Iar filosofii şi publiciştii care trag învăţăminte din experienţa trecutului vor considera cazul Mareşalului Ion Antonescu drept un exemplu clasic pentru a ilustra rolul hotărâtor al oamenilor excepţionali în explicarea destinului unui popor.

În afară de Mareşalul Ion Atonescu, nimeni altul nu putea să oprească prăbuşirea determinată de cedarea unei treimi din teritoriul patriei şi nenorocirile care urmează: evacuarea funcţionarilor şi a multor familii gonite din căminele lor; desorganizarea economiei agricole şi industriale a Ţării; împovărarea bugetului peste măsură, şi pe deasupra tuturor, mai apăsătoare decât orice, deprimarea sufletească din rândurile armatei, care se văzuse umilită prin ordinul de retragere necondiţionată de pe hotarul Nistrului şi haosul din sufletul tineretului, care-şi vedea viitorul lăsat la voia întâmplării. Niciodată atâta urgie adunată pe capul unui popor.

Acel chemat să înlăture această urgie nu putea fi un om politic, ori câtă capacitate şi popularitate ar fi avut, fiindcă omul politic ar fi trebuit să tolereze mai departe o viaţă politică împărţită pe partide, ceea ce ar fi însemnat înteţirea nenorocirilor, iar nu înlăturarea lor. Partidele ca să trăiască aveau nevoie de încriminări şi îndemnuri la ură, adică la întreţinerea unei atmosfere înveninate, pe când ţara avea nevoie de linişte şi încredere în viitor. Apoi omului politic i-ar fi fost cu neputinţă să se despartă de statul-major al partidului său, în mijlocul căruia, după obiceiul pământului urma să troneze clica oamenilor de casă- ceea ce ar fi fost compromiterea oricărei activităţi desinteresate şi prevăzătoare.

Omul chemat trebuia să fie un militar; dar un militar excepţional. Trebuia un militar cunoscut şi de ântreaga Ţară apreciat, drept un comandant destoinic în război, având în acelaşi timp un caracter rigid, leal şi cu înalt simţ al răspunderii. Condiţiile acestea nu le putea satisface decât Mareşalul Ion Antonescu. El a fost omul, pe care geniul tutelar al neamului nostru l-a păstrat ca supremă rezervă, pentru înlăturarea piedicilor din calea desvoltării Statului român, la începutul domniei a doua a Regelui Mihai I. Primii paşi în săvârşirea chemării sale i-a făcut Mareşalul, cu un curaj cumpătat, dar hotărît. După câteva luni de guvernare, încrederea poporului era câştigată. Plebiscitul din primăvara anului 1941 a dovedit că era o încredere neţărmurită. Increderea poporului trebuia însă întărită de încrederea Conducătorului Imperiului german, care era singurul în măsură să mijlocească repararea nedreptăţii suferită de România, şi această încredere nu era uşor de câştigat. In numele României vorbiseră până aici bărbaţi cu un simţ de răspundere scăzut; ceva mai mult: bărbaţi, care în schimbul măgulirii ambiţiilor personale angajaseră Ţara în combinaţii riscante. Cuvântul României nu mai era crezut. Cel mai talentat diplomat nu i-ar fi putut reda autoritatea cuvenită. Nu i-ar fi putut reda autoritatea aceasta nici cea mai solemnă promisiune din partea statului. Românii erau socotiţi ca un popor care merge după steaua norocului. Puţin lipsea, până să se acrediteze chiar legenda, pusă în circulaţie de duşmanii lui, că existenţa Statului român e o elaborare artificială, datorită rivalităţii dintre imperiile învecinate. Aceea nu se putea obţine prin talente diplomatice şi prin promisoiuni solemne, s’a obţinut de Mareşalul Ion Antonescu, mulţumită însuşirilor sale de caracter. In ochii, în cuvântul, în faptele acestuia, sentimentele cinstite ale poporului român au reuşit să exprime sincer, şi să obţină încrederea Conducătorului german.

La 22 Iunie, anul 1941, când Imperiul german a pornit uriaşa ofensivă împotriva Republicilor sovietice ruse, în scopul de a elibera Europa, de sub ameninţarea păgânismului bolşevic, şi de a asigura Germaniei un hotar sigur dinspre Răsărit, armata română se găsea alături de armatele puternicului Imperiu german, iar Mareşalul Ion Antonescu avea cinstea, ca în sectorul care interesa recucerirea Basarabiei, să aibă comanda supremă. România primea astfel, din partea Conducătorului german, asigurarea încrederii sub forma frăţiei de arme, care pentru popoarele cu tradiţii răsboinice, aşa cum sunt Germanii şi Românii, este forma cea mai solemnă.

Mareşalul Ion Antonescu este astăzi pe front, şi mulţumită energiei şi competenţii lui, România a fost reîntregită în hotarele sale, dinspre Răsărit. In Basarabia şi Bucovina organele Statului român au fost reintegrate, şi acum ele funcţionează în mod regulat. Cu această reîntregire de hotare, rolul istoric al Mareşalului Ion Antonescu nu este însă sfârşit. Reîntregirea de hotare trebuie să fie urmată de consolidarea lor pe viitor, şi aceasta nu se poate avea decât prin o sănătoasă reorganizare a Statului român însăşi. Vremea fericitei organizaţii a Romei antice, când un comandant victorios în război se înapoia după sfârşitul războiului, la coarnele plugului, aşa cum a făcut vestitul dictator Fabius Maximus Rullianus, asemenea vreme a trecut şi ea nu se mai repetă. Mareşalul Ion Antonescu va trebui să-şi ducă mai departe misiunea, pe planul pacific, cum a dus-o pe plan războinic. Dar Mareşalul Ion Antonescu este şi un simbol. Este simbolul unei noi orietări în înţelegerea destinului românesc. El simbolizează intrarea naţiunii române într’o comunitate de destin cu naţiunea germană.

Până acum câţiva ani în urmă, destinul românesc era înţeles ca un vlăstar ieşit din destinul gintei latine. Pe temeiul limbii sale, în care se oglindeşte spiritul latin, poporul român se considera ca legat pe veci de popoarele neolatine. El avea pe lume rostul unei sentinele îndepărtate, dar veşnic credincioasă gintei latine. Exemplul poporului italian care, deşi de origine latină, şi-a legat destinul de destinul poporului german, noi l-am urmat mai de vreme, lăsând să treacă ocaziuni favorabile; îl urmăm abia de un an. Gestul decisiv l-am făcut, rămâne ca de aici înainte să-i fim consecvenţi; întru cât întârzierea am plătit-o destul de scump. In primul rând să ne revizuim conştiinţa în ceea ce priveşte rostul existenţei noastre în structura geografică şi politică a Europei. In structura antropologică ne ştim rostul, sau mai bine zis credem că-l ştim, căci în vederea acestui rost ne-am orientat până acum. Suntem, prin rasă, înrudiţi popoarelor geto-dacice, autohtone între largile hotare ale Daciei vechi, iar prin limbă suntem înrudiţi cu popoarele ce aparţin latinităţii. Genealogia ne-o cunoaştem. Dar genealogia nu hotărăşte ea singură destinul, Ea dă numai o parte din posibilităţile acestuia, Destinul unui popor se hotărăşte de întreaga reţea a posibilităţilor. El depine de structura geografică şi de structura politică a popoarelor vecine, tot aşa de mult, dacă nu chiar mai mult, decât de structura rasială sau spirituală. Popoarele de aceeaşi rasă şi de aceeaşi limbă nu merg totdeauna împreună. Precum şi contrar: popoarele de rasă deosebită şi de spiritualitate diferită nu sunt întotdeauna în vraş,ăşie. Căile destinului sunt aşa de complicate, că ele nu pot fi recunoscute după datele genealogiei.

Intre interesele vitale ale naţiunii române şi interesele Statului german, încă de multă vreme, au fost găsite puncte comune, pe diferite puncte de activitate. Regele Carol I le-a folosit, cu mult tact, pentru a realiza o apreciere între vechiul regat român şi Imperiul german. Apropierea a fost şi realizată în parte; ea a luat chiar forma unei alianţe cu caracter politic, fiindcă utilitatea ei era evidentă. Germania oferea României o şcoală de cultură; un debuşeu pentru producţia sa agricolă, şi în sfârşit o garanţie împotriva unui eventual atac din partea Imperiului rusesc. Statul român urmărea unitatea naţională. Motivul era legitim; el va rămânea legitim şi de aici înainte, cât va dura neamul românesc. Legitimitatea motivului nu scuteşte însă datoria de a cumpăni mijloacele pentru realizarea lui şi mai ales mijloacele pentru menţinerea realizării lui. Căci, în politica unui bărbat de Stat, cuminţenia constă în a realiza cu şanse de durată perpetuă, iar nu a realiza cu orice preţ.

Unitatea naţională a Românilor, în urma războiului mondial dintre anii 1914-1918, a fost formal, nu însă definitiv realizată, fiindcă ea n’a fost cu prevedere consolidată pe structura geografică şi politică a Europei centrale şi răsăritene. Singura ei şansă de durată se sprijinea pe durata «Societăţii Naţiunilor», creată de Tratatul de la Versailles, dar care s’a dovedit a fi mai mult o instituţie născută-moartă. Durata «Societăţii Naţiunilor» cine o putea prevede? Este adevărat că această durată nu se putea prevede. Au vină aceia care, după ce s’a dovedit că «Societatea Naţiunilor» nu are durată, au continuat să creadă în ea şi au neglijat să ia măsurile necesare pentru a asigura viitorul unităţii naţionale, obţinută cu atâtea sacrificii.

Curând după războiul mondial dintre 1914-1918, Europa continuând să aibă aceeaşi constituţie antropologică, şi-a schimbat complet raporturile de interdependenţă dintre naţiunile care o locuiau. Ea nu mai era continentul, în care respectul pentru suveranitatea Statelor reprezinta o realitate. Aceasta a fost şi cauza pentru care «Societatea Naţiunilor» a fost sortită să moară. Această instituţie, fundată principial pe suveranitatea naţiunilor, de fapt, lucra pentru stabilirea dominaţiei câtorva naţiuni asupra altor naţiuni. Cu mult înaintea începerii noului război din 1939, Europa era împărţită în trei Europe; una de apus, a plutocraţiei engleze; una de răsărit, a partidului revoluţionar bolşevic; şi alta de mijloc, a popoarelor sărace, care urmau să fie, sau exploatate de plutocraţia engleză, stăpâna aurului şi a navigaţiei mondială, sau să servească drept câmpuri de experienţă pentru revoluţia bolşevică. Germania şi Italia, ţările cele mai importante din Europa de mijloc, au simţit numaidecât primejdia ce se pregătea. Naţional-socialismul şi fascismul au fost mobilizări preventive, comandate în scopul, nu de a intimida, ci de atrăi conştiinţa poporului german şi a poporului italian, în primul rând; şi a celorlalte popoare, expuse la aceeaşi primejdie, în al doilea rând.

Bărbaţii politici care au avut un rol hotărîtor în conducerea Statului nostru au avut naivitatea să creadă, că aceea ce pentru Germania şi Italia era o primejdie, în vederea căreia trebuiau luate eroice măsuri de apărare militară şi economică, pentru România ar fi fost numai o sperietoare, ce se putea îndepărta la nesfârşit prin combinaţii diplomatice. Ei n’au reflectat asupra comunităţii de destin, care din cauza situaţiei geografice şi a propagandei revoluţionare bolşevice, leagă România de Europa de mijloc, şi în special de Germania. Această miopie este marea lor vină; căci ei îi datorăm dezastrele din cursul anului 1940. Bărbaţii noştri politici au socotit că prin abilităţi se poate schimba cursul istoriei. Abilităţile lor însă n’au făcut decât să ne aducă nepregătiţi în faţa unor evenimente, de care putea să atârne existenţa noastră naţională însăşi.

Pentru comunitatea de destin cu poporul german, ce este în interesul Ţării să ne-o făurim de aici înainte, – nu este de ajuns proclamaţii solemne verbale, ci ea trebuie de pe acum pregătită prin reforme morale executate în fapt. Frăţia de arme să fie doară un început, căruia să-i urmeze practicare tuturor celorlalte virtuţi, impuse de condiţii geo-politice popoarelor din Europa de mijloc, şi pe care poporul german le preactică de multă vreme. Căci: fără selectarea materialului uman în împlinirea funcţiunilor Statului şi a profesiunilor particulare; faăară organizarea muncii naţionale, pe principii raţionale, ier nu pe improvizaţii: şi fără cultivarea simţului de răspundere faţă de bunul public, – nu există, pentru popoare sorţi de a-şi păstra independenţa pe viitor. Avem convingerea că acestea sunt prevăzute de Mareşalul Ion Antonescu.

Acad. Constantin Rădulescu-Motru

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5212-maresalul-ion-antonescu.html

Notă: Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie 1868, Mehedinţi, – d. 6 martie 1957, Bucureşti) personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului al XX-lea. Filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru, academician şi Preşedinte al Academiei Române.
Textul prezentat este un fragment din Revista Fundaţiilor Regale, Basarabia şi Bucovina. Omagiu Mareşalului I. Antonescu, C. Rădulescu-Motru, Anul VIII, 1 August – 1 Septembrie 1941, nr 8-9, 472p, p.243-248 şi a fost reprodus în forma şi ortografia originală.

Publicat în AŞA CUM ESTE:, BISERICA, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

Eroii căzuţi la Cotul Donului – Documente de arhivă (4)

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
SECRETARIATUL GENERAL
„CABINETUL PENTRU BASARABIA,
BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

SUMAR:
Propuneri de organizare a primirii
şi plasării românilor de la Est de Bug
NOTĂ
Nr. 571377
1943, Luna Aprilie, ziua 19

La nota acestui Cabinet din 5 Martie 1943, relativă la repatrierea moldovenilor de la Est de Bug, Domnul Mareşal a dat dispoziţiuni ca la Tiraspol să se înfiinţeze un organ special, cu misiunea de a se ocupa de cazarea şi plasarea în Basarabia şi Transnistria a moldovenilor veniţi din Rusia, însărcinând Secretariatul cu studiul problemei şi cu întocmirea propunerilor de organizare. Din istoricul acestei chestiuni, se desprind următoarele situaţiuni:
1) Repatrierea românilor de la răsărit de Bug s-a pus în luna Septembrie 1942, când a şi luat fiinţă pe lângă Subsecretariatul de Stat al Românilor, o comisiune la care participă delegaţi ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Marelui Stat Major, Institutului Central de Statistică, al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului şi delegaţi ai Provinciilor.
2) Comisiunea a supus Domnului Mareşal constatările şi propunerile sale, primind următoarele norme pentru efectuarea acestor repatrieri:
a) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.
b) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie – români etnici – trebuie să fie repatriaţi.
c) Nu se vor repatria acei care au plecat de buna lor voie sau s-au compromis în acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice.
d) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la Est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triare, însă în Transnistria, unde să se constituie sate româneşti.
e) Românii de la punctul d, nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pământ.
f) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

Hotărârile Domnului Mareşal au servit ca bază tuturor lucrărilor comisiunei şi măsurilor luate. Această comisiune a hotărât ca Guvernământul Transnistriei să studieze colonizarea grupelor de români ce vor fi aduşi din Rusia, întocmind un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi bunurile productive existnte (pământ, ateliere, industrii, fonduri comerciale, etc.). Pentru orientarea, în întocmirea acestui program s-a dat Guvernămîntului Transnistriei următoarele norme directive:
– Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.
– În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti din centre, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea.
– Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.
– Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată dezvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.
Cabinetul BBT propune:
1) Toţi românii moldoveni împrăştiaţi în Rusia şi recenzaţi în anul 1942 de Institutul General se Statistică, să fie aduşi şi colonizaţi în Transnistria.
Programul acesta se inspiră din principiul ca eforturile neamului românesc, în acest război, să fie răsplătite prin aşezarea într-un singur Stat naţional.
Colonizarea lor urmează să se facă în regiunea Nistrului, spre a se asigura un cordon românesc, pe acest fluviu, care să împiedice infiltraţiunile ucrainene de o parte şi de alta a Nistrului.
3) Operaţiunea implică în prealabil evacuarea evreilor şi a ucrainenilor înspre Bug, pentru a oferi Românilor terenurile cele mai fertile, aflate în regiunea Moghilău-Râbniţa. Ea se va face independent de trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, pentu care operaţie trebuie să avem mai întâi aprobarea germanilor.
4) Colonizarea trebuie făcută în mase compacte pentru a se asigura integrarea acestor moldoveni în efortul de muncă al Provinciei şi a le menţine posibilitatea conservării lor etnice.
5) Guvernământul Transnistriei trebuie să organizeze această operaţiune în chiar primăvara acestui an (sfârşitul lunei mai când se termină campania de însămânţare) ajutat de organele militare aflate pe teritoriul său.
6) Românilor astfel colonizaţi trebuie să li se dea pământuri în plină proprietate şi nu numai în folosinţă. Suprafeţele astfel atribuite ar putea varia de la familie la familie, după numărul membrilor şi capacitatea lor de muncă.
7) Guvernământul trebuie să le dea întreg sprijinul pentru a-şi începe cât mai curând viaţa în condiţiuni de stabilitate şi credit (maşini, numerar, etc.).
8) Subcomisiunea de românizare de la Tiraspol trebuie să-şi extindă competenţa la trierea lor la eliberarea de acte de identitate, etc. pe scurt, ea va trebui să fie un organ consultativ al Guvernământului Transnistriei, iar avizele sale să fie totdeauna avute în vedere de Dl.Guvernator.
9) În comunele în care vor fi aşezaţi, românii trebuie să primească din ţară învăţători, preoţi, medici şi funcţionari comunali, bine selecţionaţi şi bine retribuiţi, cu scopul de a le cultiva sentimentul naţional şi conştiinţa apartenenţei lor la o naţiune vrednică şi capabilă.
10) Măsuri speciale de ordin legislativ trebuie să reglementeze viaţa lor de familie, administraţia lor şi participarea lor la producţiunea bunurilor economice, deosebit de cele existente în Transnistria, spre a-i îndruma către o viaţă bazată pe dreptul de proprietate şi de concepţie naţională.
11) Guvernământul, în acest scop, ar avea căderea să înfiinţeze o direcţiune a colonizărilor care să îmbrăţişeze ansmablul problemelor ce le pune această colonizare, cu mijloace financiare suficiente şi personal pregătit.
În cazul că se va aprecia de D-voastră ca oportună evacuarea minorităţilor din Bucovina şi Basarabia, aceşti români ar putea fi plasaţi în locul acestora, respectând în parte principiile arătate mai sus.
Avem azi în aceste provincii următorii minoritari:Document 14 - Tabel

Alexandru Moraru, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5168-eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-4.html

Bibliografie

– Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fond arhivistic 112 – Prefectura jud. Tighina.
– Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fond arhivistic 706 – Cabinetul de administrare
a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei.
– Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fond arhivistic 1607 – Statul Major al Armatei Române.
– Col. (r) Napoleon Popescu, col. (r) Vasile Diaconescu, col. (r) Dumitru Nicolescu, Divizia
1 Blindate, Bătălia pentru libertate, cap.4-5, București Ed. V. Cârlova.
– Revista ART-EMIS, http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/2583-cotul-donului-1942-marea-tragedie-romaneasca.html
– Buruiană, Vasile, Ion Negrei, Pe urmele eroilor. Cimitire militare și monumente din
Basarabia, Vrancea, Editura Armonii culturale, 2015.

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 – 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

ABACLIA- TE IUBESC!

Notițe de călătorie  la un eveniment de suflet

ABACLIA –TE IUBESC!

Peste câteva zile se va împlini exact o lună de la evenimentul, despre care vreau să vă povestesc. Cu siguranță că-mi poate scăpa ceva din memorie, dar voi încerca să fac o descriere a zilei de 15 noiembrie 2018, zi care m-a încărcat cu multă energie pozitivă  datorită sărbătorii de suflet organizate cu ocazia celor 70 de ani de la nașterea poetului, scriitorului, publicistului, academicianului Nicolae Dabija.

Respectivul eveniment, nu a fost altceva decât un proiect comun al conducerii Liceului Teoretic ”Constantin Stere” din  Abaclia, raionul Basarabeasca, care a fost de facto și înițiatorul acestui proiect, realizat în colaborare cu Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu” și săptămânalul ”Literatuta și Arta”. Aceștea au alcătuit cei trei piloni, care au stat la baza acestui eveniment cultural și istoric, deși sigur că partea leului i-a aparținut instituției de învățământ nominalizată mai sus.

Ca să fie clar din start, trebuie să menționăm, că sufletul, inițiatorul, pregătirea și realizarea  acestui proiect a fost  dirijat de Distinsa profesoară  Lilia Dulghieru de la Liceul Teoretic ”Constantin Stere” din Abaclia, o orheiancă frumoasă, care pentru dragostea vieții ei, a renunțat la oraș și s-a stabilit cu traiul în localitatea soțului său- Abaclia, Basarabeasca.

Domnia sa, aproape cu o lună înainte  a început organizarea  evenimentului, a stabilit  legătură cu Biblioteca Centrală a BM ”B.P.Hasdeu”, care a susținut ideia, angajându-se de a stabili contactul  cu celebrul Nicolae Dabija și a-l invita la Liceul ”Constantin Stere”  din partea instituției și din partea Bibliotecii Centrale. De  această misiune diplomatică și  importantă m-am ocupat chiar eu, deoarece ne cunoaștem cu maestrul Nicolae Dabija câteva decenii bune, și anume domniei sale îi datorez susținerea  și încurajarea de a scrie articole documentare, cărți și culegeri de documente de arhivă. Cuvântul domniei sale pentru mine  întotdeauna a avut o greutate majoră.

Trebuie să recunosc, că nu am depus mare efort pentru a-l convinge pe academician să accepte invitația, deoarece din spusele Dânsului îi place acest sat frumos cu oameni harnici, chiar a fost câțiva ani buni  în urma, dar a solicitat să-l însoțesc  pe  Distinsul cărturar la acest eveniment. Am stabilit, că mergem la 15 noiembrie 2018 la Abaclia, Basarabeasca pentru o întâlnire de suflet cu Liceul Teoretic ”C. Stere” și corpul profesoral.

În ziua nominalizată, am părăsit Chișinăul la ora stabilită din timp, pentru a fi la ora 13.00 la destinație. La volanul ”Mercedesului” se afla publicistul și scriitorul Andrei Moroșanu, care a mânuit mașina tot atât de bine, cum o face cu condeiul. Era o zi de toamnă ploioasă și tristă, dar parcă alături de academicianul Nicolae Dabija și domnul Andrei Moroșanu poți să fii trist? Vă asigur că nu! Ce-i doi nu au fost certați cu umorul și buna dispoziție, din acest motiv ne-am simțit minunat.

Cu o mică întârziere de câteva minute am ajuns cu bine la Abaclia și respectiv la Liceul Teoretic ”Constantin Stere”. Am fost întâlniți de  organizatoarea evenimentului, doamna Lilia Dulghieru, care ne-a invitat în școală. La intrare am fost întâmpinați cu tradiționala pâine și sare, trecând printr-un cordon de copii frumoși îmbrăcați în haine naționale. Am fost salutați cu un bun venit din partea directorului instituției doamna Valentina Strătilă și conduși în sala de festivități, unde eram așteptați pentru a începe evenimentul.

Din cele văzut la prima vedere, mi-am dat seama, că impresia mea despre acest sat și acest liceu a fost greșită și mă bucur să recunosc acest lucru. Este un sat frumos, cu oameni gospodari și de treaba, judecând după casele și îngrijirea terenurilor de lângă casă, iar liceul s-a dovedit a fi o clădire mare și spațioasă, cu multă lumină și amenajată cu gust. Instituția este  înzestrată cu utilajul și tehnica modernă și face față cerințelor actuale.

Doamna Lilia Dulghieru, s-a dovedit a fi nu numai ”sufletul” acestei întâlniri, dar și moderatorul acestui eveniment. Scena era amenajată estetic și la subiectul respectiv, scriitorul Nicolae Dabija la 70 de ani. Ulterior am aflat că alături de profesoara Lila Dulghieru și-au adus contribuția profesoarele Victoria Camerzan, Maria Gurin, discipolii doamnei Dulghieru, alunși în clasa XI și alții.

După trecerea în revistă a realizărilor literare și politice ale domnului Dabija, la onorabila vârstă de 70 de ani, moderatorul mi-a oferit cuvântul.  Îl cumosc personal pe Marele cărturar Nicolae Dabija de aproape 30 de ani și am ce spune despre acest minunat Om, care începând cu anii 86, a devenit un drapel-tricolor viu și prin publicațiile sale înflăcărate a trezit întreaga Basarabie la luptă pentru eliberarea națională de sub imperiul sovietic. Am prezentat publicului vre-o 7 volume din cărțile mele din cele 14 semnate până azi și am mărturisit, că toate acestea puteau sa nu fie, dacă nu aveam susținerea și sprijinul dezinteresat al poetului și scriitorului N. Dabija și publicistului Vasile Năstase. De asemeni am menționat, că academicianul Nicolae Dabija de când îl cunosc, întotdeauna a susținut, ajutat și protejat tinerele talente, indiferent care n-ar fi ele: elevi, studenți, oameni de știință, medici, profesori, etc.

Pe această notă pozitivă i-am oferit cuvântul maestrului Nicolae Dabija, moment când a fost întâmpinat cu aplauze furtunoase.

Domnia sa s-a riducat și a ieșit cât mai aproape de copii și profesori. Discursul scriitorului a fost unul emoționant și plin de învățăminte, despre dragostea de istorie, limba română și Neam. Să fi văzut fețele luminate ale copiilor, care-l ascultau ” cu sufletul la gură”pe maestrul omagiat, aici la Abaclia, în acest prestigios liceu.

Plin de curaj pentru tinerii  și tinerele aflate în sală a fost și mesajul publicistului și scriitorului Andrei Moroșanu, care a menționat mai multe lucruri importante, de care trebuie să țină cont cei care-și doresc o carieră în arta scrisului.

În fața celor prezenți, liceiștii din clasele superioare au prezentat câteva numere artistice, începând cu mai multe poezii și cântece pe versurile lui Nicolae Dabija și terminând cu un excepțional spectacol, după cartea omagiatului ”Te blestem să te îndrăgostești de mine!”, care i-a răscolit inima autorului și a rămas extrem de emoționat. Sigur că acest succes incontestabil  în arta teatrală i-a aparținut elevei Maria Marcu, care a jucat rolul Oanei și al elevului Petru Beșleaga, care a interpretat rolul băiatului îndrăgostit de Oana. Acești copii, și colegii lor care au avut roluri mai secundare în spectacol, au dat dovadă de un talent de performanță. Bravo copii! Bravo Abaclia!

Când a luat cuvântul domnul primar de Abaclia, Victor Niculiță, am înțeles că autoritățile locale acordă maximă atenție liceului și corpului didactic, sub toate aspectele. În cuvintele domniei sale am simțit grija față de copiii satului, față de tânăra generație. Mulți primari din Republica Moldova ar putea lua exemplu de la domnul Victor Niculiță.

Sa conturat de asemeni și grija și susținerea Liceului Teoretic ”Constantin Stere” din partea direcției raionale de învățământ în persoana sefului, doamna Ecaterina Pascal, care a monitorizat evenimentul de la distanță, dar în cele din urmă, a găsit posibilitatea de a veni cu un mesaj  adresat domnului Nicolae Dabija și celor prezenți.

A fost frumos, a fost ceva deosebit și de neuitat! Mulțumim Liceului ” Constantin Stere”!  Mulțumim Oameni buni, frumoși și talentați! Abaclia- te iubesc!

Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, șef serviciu Biblioteca Centrală a   Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”

Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, IN LUMEA POEZIEI:, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE, ŞCOALA ŞI CULTURA | Lasă un comentariu

TINERE TALENTE: NICOLETA ISTRATE

Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, FELICITĂRI, IN LUMEA POEZIEI:, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE, VIDEODOCUMENT | Lasă un comentariu